Arhive pe etichete: Lady Galiope

Partea a IX-a

A incercat sa se concentreze, dar de cand a intrat auzea incontinuu un mic zgomot. Nu era enervant, dar era prea incet ca sa il poata indentifica. Suna ca un cantec trist murmurat.

Multumita auzului mai bun al catelusei sale au ales usa din dreapta. In spatele ei se afla o incapere cu adevarat spatioasa ce se lungea in ambele directii. Era dormitorul regal, care, desi avea multa mobila, tot avea suficient spatiu pentru un ring de dans. Pentru o clipa ea si Sonny au ramas in usa, incercand sa acopere cu o singura privire tot luxul, dar apoi au revenit la ceea ce era cu adevarat important. Camera era goala. Nu era nimeni inauntru inafara de spirimalul-pantera a Printesei, care era intinsa pe patul dublu cu capul ascuns dupa labe de parca plangea, dar nu scotea niciun sunet. Cantecul trist se auzea mai bine de dupa o alta usa aflata pe peretele opus care ducea la balcon. Cu cat se apropiau mai mult cu atat si-au dat seama ca nu era un cantec. Cineva plangea. Altcineva inafara de pantera care nu le acorda nicio atentie. Sa fi fost cineva ranit in atac?

-Maiestate, sunte-ti aici? Printesa?

Le putea auzi pe celelalte cum veneau in urma ei in dormitor, dar pasii, cu exceptia unei singure perechi, s-au oprit la intrare. Irina isi putea simti sora urmand-o pana pe balcon si s-a gandit ca era asa cum trebuia sa fie. Oricine se afla dupa usa din fata ei nu-i putea face rau. Le avea pe Sonny si Corina si se simtea in siguranta, asa cum ar fi trebuit sa fie si cu o seara inainte. Cu ele in urma ei, a deschis din nou si aceasta usa.

-Printesa Iolanda? Sunte-ti aici?

Era. Statea pe un scaun, cu capul in maini la fel ca in seara trecuta. La picioarele ei se afla Lordul Viktor, care o mangaia pe par. Printesa era cea care plangea incetisor. Probabil ca nu voia sa o trezeasca pe Lady Aylin, care dormea obosita intr-unul din fotoliile comode de langa ea. Spre groaza fetelor arata exact ca inainte sa fie folosita Lumina Lunii asupra ei. De data aceasta, la lumina, ii puteau vedea mai bine cearanele adanci si pielea alba, subtire. Degetele osoase erau incolacite in jurul trupului si capul era aplecat intr-o parte cu parul ei argintiu acoperindu-i majoritatea fetei. Zambea. Visa frumos.

-Maiestate, zise Irina in soapta, am facut Leacul Mimpsy pentru Lady Aylin. O sa se faca bine! Hanna l-a verificat si e perfect!

Ambii, atat Printesa cat si Lordul si-au intors privirile inspre ele doua. Patru ochi goi si tristi. Dupa cateva momente doar el a continuat sa le priveasca. Iolanda si-a ascuns fata dupa umarul lui. Privirea lui nu era rea ci cercetatoare.

-Maiestate, de ce plangi? intreba Corina. A fost cineva ranit? Daca e din cauza ielelor mai avem Leac ca sa il salvam. Intai i-l dam lui Lady Aylin si apoi…

libraryIrina a apucat-o de inchieietura mainii ca sa o faca sa taca. Nu era normal. Vocile lor sonore si plansul Printesei care se auzea, oricat ar fi fost de incet, ar fi trebuit sa o trezeasca pe Lady Aylin. Cine putea sa doarma cand cea mai buna prietena plangea?

-Nu! exclama ea.

Singura reactie pe care a primit-o a fost cea a Lordului, care i-a intors spatele pentru a continua sa o linisteasca pe Iolanda.

-NU! tipa si Corina dupa ce a auzit in minte revelatia surorii sale. Nu! Nu!

Au venit prea tarziu. Lady Aylin dormea pentru totdeauna.

A pasit in nefiinta cu zambetul pe buze. Si-a indeplinit dorinta. Alaturi de cei mai buni prieteni pe care i-ar fi putut avea, Iolanda si Viktor, a vazut ultimul rasarit. Soarele care i-a luminat drumul. Lumina pe care a urmat-o. Amici de mai multi ani decat isi putea aminti, au infruntat impreuna ultimul pas pe care ei l-au facut alaturi de ea. Acum i-a lasat singuri si in siguranta. Ii va astepta, dar nu era momentul ca ei sa o mai urmeze.

Corina le-a auzit pe cele doua ramase in dormitor cand au intrat si ele pe balcon, atrase de tipetele ei. Dar nu-i pasa. Nu mai avea ochi decat pentru corpul lui Aylin, care nu voia sa isi miste nici macar un deget, o pleoapa sau sa rasufle o data sa-i demostreze ca nu a murit ci inca doarme. Continua sa o roage din tot sufletul sa se trezeasca sa isi poata lua Leacul, dar Lady Aylin parea ca nu vrea sa o asculte. Nici nu si-a dat seama cand a inceput sa isi rosteasca rugamintile cu voce tare pana cand a inceput sa le tipe. A cautat suport in ochii celorlalti, dar nimeni nu se uita la ea. Nimeni nu facea nimic. Toti stateau inmarmuriti de parca nici ei nu mai erau vii.

Nici macar Irina. Cum putea sa stea atat de calma? Nici nu misca, tot ce facea era sa stea si sa se uite la Aylin si la Printesa. Nu ea a fost cea care si-a dat seama prima de ceea ce s-a intamplat? Cum de avea acum mintea stearsa? Lady Aylin arata bolnava, da, dar tot parea atat de vie. In orice moment va deschide ochii si va vorbii cu ele. In orice moment. Trebuia doar sa astepte. Pentru ca n-a murit. Era imposibil sa moara.

-Ba da! tipa Corina la sora ei. Trezeste-te! Treziti-va cu totii! Atacul… N-a fost niciun atac! De Leac nici nu mai e nevoie!

A aruncat sticluta cu putere intr-unul din pereti. S-a spart cu un zgomot ce i-a facut pe toti sa tresara, iar lichidul s-a scurs, patand tapetul si covorul alb. S-a scurs, la fel cum a facut viata din trupul lui Aylin. N-a mai ramas nimic. Doar ambalajul.

-L-am facut degeaba! Cartea aia vechie ne-a mintit! Ne-am pierdut timpul! Pentru ce? Pentru nimic!

A continuat sa tipe si sa se agite, indepartandu-le pe Hanna si Catharina cu miscari violente. Intr-un tarziu Irina si-a intors ochii spre ea. Si-a dat si ea seama ca Aylin nu mai era. Nu se va mai trezi, nu le va mai vorbi si nu le va invata nimic. Nu-i vor mai vedea niciodata ochii albastrii si nu-i vor mai auzi vocea dulce. Nu va mai salva pe nimeni. Nu mai traia. De acum va sta dreapta pe un pat pentru totdeauna.

-A murit pentru noi, zise Irina adresandu-se Printesei. Ne-a salvat. Noi ar fi trebuit sa fim in locul ei acum. Noi ar fi trebuit sa murim azi, nu ea. S-a dus. Totul… e gata.

-A spus ca ne bucuram, zise Printesa si in vocea ei se simtea ca abia putea sa vorbeasca. Sa ne bucuram ca a facut tot ce i-a fost dat sa faca.

Sa se bucure. Numai daca n-ar fi fost in toate mintile s-ar fi putut bucura. Ea nu mai era. A plecat. Nu se va mai confrunta niciodata cu bucuria sau tristetea nu va mai fi emotionata si nici nu va stii ce e iubirea. A facut multe, dar a pierdut inzecit. Nu era timpul sa plece. De ce a fost ea cea care le-a salvat?

-Poti, Printesa, sa te bucuri? intreba Corina nu din rautate, ci din dorinta de a invata si ea cum sa isi alunge tristetea din suflet si lacrimile din ochi.

-Nu pot. Ea ar fi putut. Ce-ar fi… Ce-ar fi sa incercam? Sa zambim pentru ca-i e mai bine!

-Sa zambim? Ha! Ce-ar fi sa radem? In incercarea de a o salva am facut un Leac, care face parte dintr-o categorie absolut imposibila de inteles de mine! Cu ce o putea ajuta un lichid sa traiasca? Si totusi am avut credinta! Am sperat sa o salveze! Si acum cand e gata? Ea e acolo, moarta, iar Leacul se scurge pe perete! Stiti ce? Totul e egal cu zero! A fost degeaba! Risipa de timp!

-Corina!

Irinei nu-i venea sa creada ce zicea sora ei. Nu vedea ca o jignea pe Printesa? Ar fi spus ca era insensibila daca nu ar fi simtit ea insasi avalansa de sentimente ce ii suceau gandurile surorii sale in tot felul de directii. Nervozitate, disperare, teama si tristete. Peste tot tristete. O simtea pe Corina cum folosea ironia mai mult din autoaparare si isi lasa nervii liberi sa ii distraga atentia de la orice alt sentiment. Auzea in gandurile ei ca nu vrea sa fie trista. Nu vrea sa planga. O vrea pe Lady Aylin inapoi. Chiar daca n-a apucat sa o cunoasca, i-a placut sa o vada si sa ii auda glasul cand le vorbea. Cineva atat de viu nu putea sa moara!

-Aici erati! zise o alta persoana care tocmai intra pe balconul spatios, spargand linistea. V-am cautat peste tot! Credeti ca e in regula sa intrati in dormitorul regal fara sa va invite Printesa inauntru?

Corina s-a intors spre ea cu o privire de nebuna, pregatita sa se descarce, dar a fost intrerupta de singurul glas masculin prezent.

-Galiope, lasa-le!

-Dar, unchiule, … !

-Nu e ziua potrivita pentru predici. Ce-ar fi sa iertam? De dragul ei. Asta ar fi vrut.

Lady Galiope a cautat ajutor din partea Printesei, dar aceasta nici macar nu parea sa-i fi observat prezenta. Nu mai plangea; avea deja ochii uscati de lacrimi. Atat de uscati incat o dureau. Era adancita in ganduri, in amintiri. Ii era greu sa accepte ca a mai pierdut o persoana.

Ajungea sa fie singura. Deja toti cei cu care a crescut nu mai erau. Toti Lorzii si Domnitele care au insotit-o la Vila faceau parte din a treia generatie pe care o prindea. Pana si Galiope: bunica ei a fost sora lui Viktor. Se duceau cu totii, numai ea ramanea. Asta ii era soarta unui Conducator adevarat. Trebuia sa treaca peste orice problema personala pentru a avea grija de supusi. Pentru ei traia doua secole. Pentru ei si binele lor.

Il mai avea doar pe Viktor. Daca lui i-se intampla ceva… Nu, nu putea permite asta. Trebuia sa il protejeze cu orice pret, chiar daca asta insemna sa il indeparteze de ea si viata ei.

tumblr_ma3p0mEAwv1r331r3o1_500_large-Iesiti de aici! zise, uimita de tonul dur din vocea ei.

A vazut-o cu coada ochiului pe Galiope cum le impingea pe fete de dupa umeri afara, cum a fost nevoie de toate patru sa o scoata pe Corina de acolo, dar aceasta nu s-a lasat pana nu i-a spus ceva ce ea nu a auzit, cum Viktor s-a ridicat intr-un sfarsit si a plecat si el, lasand-o sa stea singura, cu inima sfasiata in bucati, langa trupul inca cald al celei mai bune prietene a ei. Si-a imaginat-o pe mama sa stand langa ea si consoland-o. Inca nu vrea sa realizeze ca singurele de care avea nevoie erau amandoua moarte.

Anunțuri

Partea a VII-a

tumblr_lq4y2q9LEC1qlkvz1o1_500

In dimineata urmatoare Irina s-a trezit deodata cu rasaritul soarelui. A fost prea obosita ca sa nu fi adormit noaptea trecuta, desi s-a tot foit, invelit si dezvelit incat abia a reusit sa se cufunde cu adevarat in somn.

Nu credea ca vreuna din prietenele ei era treaza. Nu putea sa o simta mental pe Corina, asa ca nu voia sa incerce sa ia contact telepatic cu ea. Nu avea de unde sa stie daca Catharina era treaza, dar la cum o stia era posibil sa fie si un incendiu, iar ea tot dormea linistita. Hanna… ei bine, nu era departe si probabil ca nu se supara daca o trezea, dar era prea amortita sa se poata ridica. Leacul pentru Lady Aylin, antrenamentele si descarcarea de Energie au epuizat-o iar acum se resimteau.

A mai stat asa cateva minute, uitandu-se prin camera, pana a observat hologramul de pe noptiera. Avea beculete colorate de jur imprejurul micului aparat rotund, anuntand-o ca a primit un mesaj. L-a acceptat si imediat dupa tatal ei a aparut repede langa ea, speriind-o atat de tare incat era sa sara din pat, cu toate ca o durea tot corpul. S-a uitat la el mai bine si si-a dat seama ca era doar o inregsitrare a lui, tot o holograma. Un asa-zis „mesaj”.

          -Draga mea raza de soare, ce anume ai facut de ai si ajuns la respectabila Vila Beauregarde? E din cauza statutului tau fata de ceilalti elevi? Daca e asa, sper ca nu ai facut ceva rau, cum ar fi sa te lauzi sau sa oti bati joc de ceilalti copii care stii bine ca nu au acelelasi posibilitati! Sincer, sper sa mai fie si alti copii din familii importante, pentru ca altfel ai putea avea probleme. Daca nu e acesta motivul, atunci care e? Stii ca daca e ceva rau am sa ma supar, dar daca imi vei raspunde sincer te voi ierta. Oricum, incearca sa nu le dezamagesti pe Doamna Mika si pe matusa Natalia care te-au educat asa cum trebuie. Cum e acolo? Cum te intelegi cu Printesa? Ai aflat ce Putere Secreta ai? Stiu sigur ca este ceva minunat, incredibil, care o sa iti placa foarte mult. Mi-as dori sa te vad cand descoperi, dar este imposibil. Cum te intelegeai cu ceilalti inainte sa pleci? Aici totul este bine. Ma bucur ca ti-ai adus aminte de ziua majordomului si i-am transmis urarile tale de noroc, fericire si sanatate.

Ii parea rau ca nu a mai vorbit cu el altcumva inafara de mesaje. A evitat orice conversatie de teama sa nu ii intrerupa cineva nepotrivit, iar ea nici macar nu era explicita. Ar fi trebuit sa se astepte la avalansa lui de intrebari.

Si-a inregistrat raspunsul, alegandu-si cu atentie cuvintele. Nu i-a zis nici de aceasta data de Corina, dar a mentionat ca a venit cu inca patru fete care ii sunt cele mai bune prietene. Motivul pentru care se afla la Vila era faptul ca Printesa voia sa o cunoasca, dupa ce a auzit de la Contesa despre ea. Era mai bun motivul acesta decat cel real. Si-a cerut scuze ca nu putea povestii prea mult, avand in vedere ca e ocupata cu antrenamentele. Si da, Puterea Luminii era intradevar ceva minunat de care se bucura, indiferent cat de greu era sa o stapaneasca.

Dupa ce a trimis mesajul s-a trantit pe pat langa Sonny. Probabil ca dupa noaptea trecuta nu se va mai desparti de ea niciodata. Nu va mai asculta de acum incolo de ceea ce ii zice Madame Briana. Sa o lase pe catelusa la usa a fost o greseala foarte mare. Ar fi dat orice sa se poata retrage langa spirimalul ei, sau macar sa o vada langa ea, asa cum a avut-o pe Corina. Langa Goldenul Retriver si sora ei se simtea in siguranta. Bineinteles, niciodata nu o va folosi ca animal de paza. Nici nu ar fi putut, avand in vedere ca era un spirimal si era intr-un fel oglinda sentimentelor si a gandurilor ei, dar in caz de pericol un singur val de adrenalina i-ar fi fost suficint ca Sonny sa devina feroce si sa o apere.

Dar nu asta era important acum, ci Aylin. Cum putea sa o mai ajute? Voia din tot sufletul sa termine Leacul, dar din fericire avea si constiinta care-i spunea ca era inca prea obosita ca sa se poata concentra si o singura greseala ar fi costat o viata. Nu era o Potiune Alchimica ca sa o poata reface. Avea nevoie de cel putin una din prietenele ei, asa ca trebuia sa mai astepte. Ce altceva ii ramanea de facut?

S-a imbracat mai repede ca niciodata si cu Sonny in urma ei iesit pe coridorul pustiu. Au coborat amandoua pana la parter si s-au indreptat spre una din usile cunoscute. A apasat clanta şi au intrat in labirintul de rafturi insotite de un scartait lung. Acum tot ce-i ramanea de facut era sa caute Leacuri şi Potiuni Vindecatoare ce le-ar putea prepara in cateva ore.

Dupa cateva minute auzi o carte cazand cu cateva rafturi mai in fata. S-a gandit ca ar fi mai inteligent sa plece din zona aceea, dar totusi, nu a putut rezista tentatiei. Apropiindu-se, putea auzi cateva carti asezate din nou pe un raft si apoi cativa pasi. Si-a grabit mersul spre sursa zgomotului. Daca era Printesa? Cu siguranta ar fi intrebat-o ce cauta acolo la ora aceea si ar fi trimis-o inapoi in camera ei. Poate chiar i-ar fi interzis sa vina in Biblioteca fara permisiune si fara sa anunte pe cineva. Dar nimic rau nu-i putea face.

-Cine e acolo? auzi ea o voce binecunoscuta.

Spre groaza ei venea dintr-o alta directie decat cea din care s-au auzit cartile si pasii. Se parea ca si persoana ce a facut zgomot a auzit intrebarea caci acum era liniste deplina. Nu avea habar daca era bine sau nu ceea ce facea, dar s-a indreptat spre sursa initiala a zgomotului si a gasit-o pe fata cu parul aramiu, obrajii rosii si cu vreo patru carti groase in maini. Cand si-a dat seama ca cea ce o privea era Irina s-a uitat spre ea ca la o sfanta.

-Sa mergem, i-a soptit aceasta Catharinei. Vine Galiope.

Aceasta a incuviintat si au plecat pe varfuri in directia opusa vocii Domnitei. Au iesit din Biblioteca cu acelasi scartit al usii de lemn pe care au inchis-o cu o bufnitura, iar apoi au alergat, dar nici macar nu au ajuns la primul etaj ca un tipat le-a strabatut toata sina spinarii. Doar urechile lui Sonny au putut indentifica de unde s-a auzit si disperata Irina si-a dat seama ca era vorba de camera Printesei. Au inceput sa se auda multi pasi la etaj, iar ele nu stiau cum sa plece de acolo neobservate, fiind inca blocate pe scarile de la parter. Ardeau sa stie ce s-a intamplat, dar puteau intra in probleme daca erau prinse furisandu-se pe scari si in Biblioteca. Constiinta Irinei, care se parea ca functiona mai bine cand era obosita, i-a reamintit ca nu dadeau dovada de respect fata de gazda daca se plimbau prin locuinta fara instintarea ei. Nu doar cei de la etaj le puteau vedea, ci si cei de la parter, care inca nu au reactionat la auzul tipatului Printesei. Insa Lady Galiope putea veni oricand.

Larma de la etaj si faptul ca toti erau cu spatele la scari le-a fost de ajuns incat ele sa se poata strecura pana pe coridorul lor. Dar ce s-a intamplat? Si mai ales, de ce in camera Printesei?

-Nu am gasit altceva mai bun, isi ceru Catharina scuze cand au intrat in dormitorul Irinei. Erau doar carti cu Leacuri ce durau minim o zi pana erau suficient de fierte, dar tot mai trebuia adaugat cel putin un ingredient ce trebuia si el fiert cateva ore.

-Nu-i nimic. De obicei asa sunt Leacurile. In Biblioteca mi-a venit ideea sa caut Vraji de Insanatosire si Potiuni Instante, dar nu am avut timp.

-Am cautat eu, raspunse cealalta posomorata. Nu sunt carti cu Farmece de Insanatosire, doar Leacuri si cateva Potiuni, dar nici una nu face parte din categoria instanta.

-De cat timp erai acolo?

-De vreo ora cred. Acum zece minute am auzit usa deschizandu-se si mi-am dat seama ca a intrat cineva, dar am incercat sa evit. Cand ai intrat tu am crezut ca a iesit persoana ce intrase dupa mine. A inghetat cand am auzit vocea lui Lady Galiope.

-Da, si eu m-am speriat. Eram chiar intre ea si tine. Primul meu gand a fost sa vin la tine, desi nu stiam cine esti. Ma gandeam ca daca era Printesa ma poate ajuta. Dar mi s-a parut ceva ciudat cand nu a raspuns. Desigur, acum imi dau seama ca tu ai fi vrut sa te faci una cu pamantul in cea mai mare liniste.

-Ca bine zici!

De-abia apuca Catharina sa-si termine vorba ca s-a si auzit o bataie in usa.

-E Lady Galiope! sopoti Catharina albindu-se la gandul ca era prinsa facand ceva ce nu trebuia. A venit sa verifice daca dormim! O, Irina, stie ca noi am fost in Biblioteca!

-Irina, trezeste-te! au auzit-o ele pe Hanna de dincolo de usa. Trebuie sa terminam Leacul!

Partea a V-a

Printesa continua sa-si tina capul in maini si sa-l clatine in semn de negare. Intunecimea camerei ii crea umbre pe chip, imbatranind-o. Cearcanele ei si ochii rosii de nesomn o urateau in mod considerabil. Daca nu ar fi stiut toti ca era din cauza lui Aylin, cu siguranta Puterea ei ar fi fost pusa sub semnul intrebarii. Dar acum expresia ei reflecta durerea sufleteasca. Obrajii erau impietriti sub forma tristetii si ar fi durut-o daca ar fi incercat sa schiteze un zambet. Parul lung si ciufulit isi pierduse din stralucire. Daca nu ar fi fost rugata de mii de ori de Lordul Viktor, sufletul ei, cel pe care il iubea nespus de mult, probabil ca nici nu ar mai fi mancat doar pentru a sta mai mult timp cu Aylin.

Tot timpul a incercat sa ascunda faptul ca el insemna pentru ea mai mult decat un Nobil oarecare de la Curte, desi nu era o actrita prea buna. Toti cei care aveau ochi sa vada si-au dat seama de stentimetele lor reciproce. Il iubea prea mult ca sa ii puna viata in pericol. Nu erau timpuri pasnice pentru ca el sa poata fi recunoscut oficial de toti spusii ei ca un Conducator.

Beauregarde TitaniaDar ea nu va mai fi la fel nicodata. Cea mai buna prietena a ei murea in mainile sale. Viata ei atarna de un fir de ata pe care ea l-ar fi apucat si ar fi salvat-o daca ar fi avut cum. Dar nu mai stia ce sa faca. Era disperata si ii venea sa urle de neputinta. De cand se stia nu a plans la moartea cuiva. Pe mama ei a iubit-o si a admirat-o ca oricare alt copil. Isi aducea aminte si acum cum a ascultat de poruncile ei, chiar si cand avea 24 de ani. Cat de mult timp a trecut de atunci… avea mintea unei copile jucause, fara griji, nepasatoare la treburile altora atunci cand a urcat pe tron. Fugea si dansa prin curte alaturi de Aylin chiar daca o vedea toata lumea, dar ei nu-i pasa. Stia ca nu se vor opune pentru ca ea era mult iubita Printesa, iar parintii ei erau exceptionali si ea era sange din sangele lor. Din cauza comportamentului ei copilaresc multi Lorzi s-au intrebat daca este bine sa lase grijile regatului in mainile unei domnisoare imature.

Bineinteles ca s-a intristat la moartea mamei sale, dar nu a avut timp sa planga. Problemele regatului au venit peste ea ca o avalansa si nu mai avea timp sa se gandeasca la altceva. Dupa un timp s-a impacat cu situatia. Pe tatal ei il urase pentru ca a abandonat-o cand avea cea mai multa nevoie de el. Moatea lui nu a fost ceva neasteptat si era pregatita moral sa accepte si asta. A avut nevoie de tot sprijinul lui cand s-a intrunit Consiliul sa hotarasca daca ea era demna de rangul de Printesa Conducatoare. Cu prea multa truda i-a convis sa ii acorde o sansa. Ea, Printesa, a fost nevoita sa se roage de Nobili si sa isi calce pe onoare pentru a lua ceea ce ii apartinea de drept. Era de neaccepat! O, cat de mult l-a urat atunci! O singura vorba a lui in favoarea ei si nu mai era nevoie sa se injoseasca. Dar el nu a zis nimic, inchis in camerele lui. Cu timpul le-a dovedit Nobililor ca isi merita functia. S-a maturizat in doar cateva luni, preocupata numai de munca ei. Ajutata de Aylin, vesnica Aylin, care a fost mereu acolo pentru ea.

Beauregarde Iolanda-3Aylin era un inger intre ingeri. A ajutat-o in primele luni de domnie, spunandu-i cum procedau parintii ei, cum actionau, cum gandeau unele probleme si cum le gaseau raspunsul atunci cand ea nu-si amintea. A fost cea care a facut-o sa uite de toate grijile, spunand ca in ea poate avea incredere si a jurat sa o asculte, sa isi uite vechia viata si sa porneasca impreuna intr-un nou inceput. Tot ea a fost cea care si-a dat seama de sentimentele ei pentru Viktor si a incurajat-o asa cum ar fi facut cea mai buna prietena. Pe ei doi Iolanda a hotarat sa ii lase neschimbati, pentru a trai impreuna cu ea cele doua decenii de domnie. I-a cerut mamei sale sa ii lege de ea cu mult inainte ca Regina sa moara, dar au fost avertizati sa aibe mare grija de vietile lor, care in urma legaturii ii afecta pe toti trei, pentru ca ei erau instabili si mult mai fragili, neavand sangele regal care sa ii protejeze in fata timpului.

Acum se intampla exact ceea ce frica. Aylin murea, fiind slabita si de trecerea anilor. Inima ei a fost obligata sa bata mai mult decat ar fi trebuit. Daca ar fi fost mai tanara, mai puternica, poate supravietuia acum. Dar era prea tarziu. Din cauza ei, prietena sa cea mai buna murea.

-Lady Aylin, te rog si eu! spuse Hanna. Rezista pana dimineata!

-Dar ce e asa de important dimineata, dragele mele? Ce mai conteaza? Acum sau mai incolo, e acelasi lucru. Chiar daca Puterea Regenerarii a lui Galiope m-a ajutat mai devreme, a fost pentu un timp foarte scurt. Trebuie sa intelegeti si sa acceptati! Eu ma bucur sa va am pe toti aici langa mine.

-Nu! Nu se poate! Incercati din nou! ii zise Corina lui Lady Galiope.

-E prea periculos, zise repede Madame Lo. E prea fragila pentru inca o Regenerare. A suferit prea multe pana acum.

-Dar trebuie sa faceti ceva!

-Nu avem ce, ii explica Lady Galiope si din vocea ei se intelegea ca nu era deloc impacata cu gandul acesta, de parca ceva sau cineva ar fi oprit-o.Trebuie sa intelegi ca timpul poate vindeca unele rani.

-Aylin e puternica, ii spuse Printesa meditand, dar are nevoie de o lumina binefacatoare.

Partea a IV-a

Au urcat scarile interioare de marmura alba mergand toate ca printr-un vis. Tocurile lui Galiope si ale Brianei bocaneau, dar nimeni nu le mai lua in seama. Corina s-a gandit ca sunau ca ultimele batai ale inimii salvatoarei sale.

” Nu spune asta! „ii urla in minte Irina.

Era prea trista ca sa-i mai raspunda. Ofta in timp ce continuau sa mearga, mai mult din instinct, avand in vedere ca niciuna nu era atenta la drum.

-Aici, zise Madame Briana ragusita, in timp ce a deschis usa pe care gemenele au privit odata pe furis. Lasati-va spirimalele pe coridor! Nu puteti stii ce reactii veti avea si ar putea fi periculos.

Au intrat doar ele inauntru, prea absorbite de prezenta celorlalti pentru a mai putea privi decorul luxos. Prima pe care au vazut-o a fost Printesa, care statea la capatul unui pat. Vesmantul ei rosu sangeriu din matase acoperea bolnava, asa ca nu-i puteau vedea chipul. In jurul ei, aproape lipiti de pereti, stateau ceilalti zburatori si zane de rang inalt. Madame Lo, cea mai apropiata de intrare, privea pierduta, tinand in mana mai multe Leacuri cu care nu stia ce sa mai faca.

Au intepenit toate patru in usa, alaturandu-se imaginii subre. Nici macar aerul nu le mai inspira speranta. Mirosea a bolnav, desi cineva s-a ingrijit sa faca atmosfera cat mai sterila. Daca Catharina ar fi vrut sa inspecteze Aerul probabil ca nu ar fi gasit niciun fir de praf.

Lady Galiope le-a ocolit si a alergat pana la Printesa, luand-o in brate si sprijinindu-i usor capul de umarul ei. Cand atentia i-a fost indreptata spre bolnava, Iolanda a cazut pe scaunul din dreapta patului si si-a luat capul in maini, prinzandu-se descurajata de parul ei negru matasos. Langa ea a venit intr-un suflu de undeva dintre cei care stateau pe margine Lordul cu care a vorbit Printesa in prima noapte pe care fetele au petrecut-o in Vila. El s-a asezat in genunchi in fata ei si incepu sa ii sopteasca, dar Iolanda nu parea sa il auda.

-Draga mea, am adus fetele, asa cum ai cerut, ii zise Galiope lui Aylin.

De sub plapuma s-a auzit un scancet. Irina si-a luat de mana sora si a tras-o dupa ea pasind in continuare ca printr-un vis pana la patul cu baldechin. Ar fi vrut sa o aibe pe Sonny langa ea, sa se poata ascunde in blana ei aurie si sa o stranga in barate ca sa nu mai vada ceea ce urma. Cand au ajuns la pat si-au dat amandoua seama ca nu era doar un vis. Era ca un cosmar pe care nu ar fi vrut sa-l traiasca niciodata.

tumblr_m6wg93Rof01rwcd98o1_1280Chipul frumos si dulce a lui Aylin era acum doar piele si os. Sub ochii impaienjeniti, alta data plini de stralucire, avea cearcane adanci si intunecate. Buzele odata trandafirii erau acum mai rosii decat vesmantul regal al Printesei si subtiri ca linia orizontului. Parul fara stralucire era mai carunt si avea mai multe suvite arginti. Mainile alta data frumoase si elegante erau acum scheletice si au tremurat in timp ce si le-a intins spre cele doua. Amandoua au apucat-o instinctiv de cate o palma. Erau reci ca de gheata. O privire in jur, spre ceilalti aflati de fata, le-a confirmat faptul ca toti erau sobri, nemiscati, de parca ar fi fost niste statui aduse la viata. De abia li-se vedeau piepturile miscandu-se cand respirau. Pe chipul lor nu se citea nimic. Nu aveau nicio expresie. Priveau aflati undeva departe, adanciti in proprile ganduri.

-Dragele mele…, zise Lady Aylin cu o voce sugrumata, iar ele si-au reindreptat spre ea atentia.

-Iti multumim toate patru ca ne-ati salvat, Lady Aylin, ii zise repede Irina.

-Nu pot spune ca mi-a facut placere, dar sunt mandra ca am reusit sa le indepartez pe iele de voi. Sunt mandra si de voi ca ati reusit sa ajungeti aici tefere. Stiati, desigur, ca nu era intelept sa va intoarceti in oras.

-Driadele ne-au soptit sa fugim, marturisi Corina.

-Da, le-am auzit si eu. Nu vreau sa va ganditi ca as fi putut supravietui daca fugeam cu voi. Nu era nicio alta sansa ca voi sa ajungeti la Vila, iar dupa cum ati descoperit: viata voastra e mai pretioasa. Am auzit ca v-ati descoperit Puterile secrete. Sunt mandra de voi, spuse ea cu o voce stinsa. Foarte mandra de toate.

-Lady Aylin, te rog, rezista pana dimineata!

-Nu stiu daca voi putea, draga mea Corina. Eu sunt impacata sa va vad pe voi patru in siguranta si pe maini bune. Ii sunt pe deplin recunoscatoare Maiestatii Sale si as face orice pentru a ma revansa, dar nu sunt in stare. A facut mai mult decat tot posibilul pentru a-mi reda sanatatea, dar nu a fost sa fie. De aceea o rog sa ma lase sa-mi urmez drumul.

tumblr_ma3p0mEAwv1r331r3o1_500_large-Ti-am mai spus, Aylin, zise Printesa incet, dar o auzeau toti. Voi incerca sa te salvez pana iti vei da duhul!

-Atunci nu va mai trebui sa incerci prea mult, Iolanda.

-Nu, nu! Nu! Vei trai! Stiu ca asa va fi!

-Nu, Maiestate. Asta speri, nu asta stii. Insa te rog din nou, daca nu vrei sa te opresti din a incerca sa imi salvezi viata, macar dezleaga-ma de tine si Viktor. Daca voi pieri eu si suntem toti trei legati, veti pieri odata cu mine. Regatul si Lumea intreaga nu isi poate permite asa ceva, nu in vremurile astea. In plus, inca nu ai un Mostenitor. Poate ca iti e greu, dar gandeste-te la binele majoritatii.

-Dar Aylin, daca te dezleg nu vei trai mai mult de o ora, zise Iolanda, privind-o disperata.

Partea a III-a

Dupa-amiaza s-a anuntat a fi promitatoare. Lady Galiope le-a spus ca vrea sa le invete ceva nou cat mai curand posibil. Pentru a-i distrage atentia, Corina si Catharina s-au grabit sa ajunga pe malul lacului, in timp ce Irina si Hanna faceau ultimele modificari la Leac.

-Maine, de cum ma trezesc, amestec ingredientele si va fi gata, zise Irina cand a coborat scarile de marmura cu prietena a ei, urmate in deaproape de Goldenul Retriver si pisica portocalie vargata. Sper ca Lady Aylin sa mai reziste pana atunci. Nu mai stim nimic de ea de ceva timp. Ai observat ca Printesa pare sa evite subiectul?

Au iesit afara, pe domeniul Vilei. Vantul le flutura parul pe spate si aerul rece de toamna le racorea plamanii. Au alergat ca sa ajunga cat mai repede si sa inceapa antrenamentul. Vedeau in departare, deasupra lacului, un turn de foc construit de Corina si Catharina impreuna. Nu era de mari dimensiuni, dar Aerul se impletea cu Focul si formau o coloana impresionanta, luminoasa, care degaja caldura.

-Acum incercati sa il strangeti, striga Lady Galiope de la mal.

Cele doua zane zburau in jurul coloanei, fiecare stand in partea opusa celeilalte. Din mainile ambelor fete ieseau fascicule de lumina ce cresteau treptat, fiind sursa care forma turnul. Independent de ele, spirimalele lor zburau in jurul coloanei de foc, intr-o miscare diferita fata de cele doua fete. Ele se invarteau mai degraba asemenea Lunii in jurul Pamantului, spre diferenta de zane, care stateau mai rigide si incordate, incercand sa se sincronizeze.

Dupa cateva secunde turnul a inceput se despleteasca, Focul separandu-se de Aer. Cele doua Elemente intrau inapoi in palmele posesoarelor. Cand au ajuns in sfarsit Irina si Hanna, turnul nu era doar o minge mare de foc, care se despletea ușor, ca un ghem de lana.

images (2)-Cum merge? o intreba Irina pe Lady Galiope.

-Perfect. Amandoua se descurca uimitor de bine. E incredibil ca doar ieri si-au descoperit Puterile Secrete!

-Chiar ca e, aproba Hanna, admirand mingea de foc.

Cand mingea a ajuns sa fie doar o flacara si un vartej, Corina şi Catharina s-au apropiat una de cealalta si au strans in palme Energia magica. Fericite, au inceput sa chiuie.

-Fantastic! zise Hanna admirativ.

-AM REUSIT! strigau ele la unison, de dinainte sa ajunga pe pamant. AM REUSIT!

-Foarte bine! le felicita Lady Galiope. Acum, Irina, te-as ruga sa ne redai in miniatura sistemul nostru solar, in timp ce Hanna, daca va putea, bineinteles, va uni planetele cu lunile lor prin bare de energie technologica. Catharina, tu si Corina as vrea sa va odihniti cinci minute, iar apoi sa creati un vaporas intocmai ca si coloana de foc.

Au ascultat fiecare, vrajitoarele punandu-se pe pozitii in timp ce zanele se relaxau pe iarba, privindu-le. Irina si-a dus ambele maini la tample, nestiind ce trebuia sa faca, dar incerca sa isi imaginedze Galaxia. Ca la un semnal, a fost absorbita in totalitate de ceea ce vedea, incat se intreba daca era totul real sau doar in mintea ei. Vedea fiecare detaliu care depasea granitele imaginatiei ei. O mica parte a constiintei ei se ingrijora pentru cum va ajunge inapoi, pe Pamant, dar restul se bucura de calatoria universala. Planete, stele, asteroizi, sateliti… Si-a intins gratios mana dreapta, desi nu o putea vedea sau simti. Din capatul aratatorului a tasnit o raza de lumina aurie care s-a transformat intr-un mini-Soare. Raza a fost imediat urmata de alta care, de aceasta data avea culoarea argintie. Cu cat vedea mai multe detalii, cu atat complexul de mingiute se marea. Hanna le unea pe toate, trimitand raze de energie violete.

images (2)Sistemul era mai complex decat ceea ce le-a cerut Lady Galiope. Oamenilor le-au trebuit mii de ani sa descopere tot ceea ce vedea Irina in aceste minute. Prin lumina Soarelui, care se imprasitia pretutindeni in jurul lui, ea era capabila sa vada absolut tot ce in inconjura pana acolo unde razele lui nu mai ajungeau.

Abia cand au terminat au putut vedea vaporul din flacari pe care Corina si Catharina l-au facut intre timp. Era mai greu de mentinut pentru ca nu puteau sa se roteasca in jurul lui in cercuri din cauza ca nu avea o forma rotunda, asa cum a avut turnul de foc. Vaporul si-a umflat panzele in aerul serii si a pornit in primul si ultimul lui drum spre vazduh. In timp ce fetele il urmareau in calatoria lui spre apus, acesta devenea tot mai mic cu cat se departa mai mult. Cand era suficient de departe a pocnit, doua raze de lumina, una rosiatica si cealalta argintie zburand inapoi, in pieptul posesoarelor celor doua Elemente.

Tacerea linistitoare a fost curmata de pasi galagiosi ce coborau dealul. In vale rasunau tocurile groase ce se afundau in pamantul moale. Cele patru fete s-au intoars pe calcaie pentru a o privi pe cea care inainta spre ele, in timp ce Lady Galiope a intampinat-o la baza dealului, pentru a primi vestile mai repede.

-Ce s-a intamplat Madame Briana? intreba Lady Galiope.

-Domnta, Printesa a cerut sa veniti grabnic in Vila.

-E in legatura cu Aylin?

-Da. Lady nu mai poate rezista.

Vestea a cazut ca un fulger pe cele patru fete. Nu putea, pur si simplu nu putea muri acum! Leacul ei va fi gata in dimineata uratoare, trebuia sa mai reziste pana atunci!

-Da…, incerca Lady Galiope sa-si revina.

S-a intoars spre fete. Avea fata mai palida decat luna ce rasarea in spatele lor.

-Duceti-va in camerele voastre. Voi trece intr-o ora pe ceas la voi sa va spun ce se intampla. Ar fi bine sa stati in aceeasi camera. Irina, crezi ca le poti gazdui pe celelalte acolo, pana vin eu pe la voi?

Inainte ca aceasta sa accepte, Madame Briana le-a intrerupt.

– Lady Galiope, Domnita Aylin a cerut ca fetele sa vina cu dumneavoastra. Ar vrea sa vorbeasca cu ele.

-Dar…

-Maiestatea Sa a inganduit aceasta dorinta. Mi-a poruncit sa le aduc si pe ele.

Suvite crete si ude din parul lui Lady Galiope ii stateau lipite de fata in timp ce urca dealul, urmata de cele patru si de sefa personalului. Ploaia a inceput, fara sa mai fie nevoie ca cineva sa o creeze. Parca natura plangea moartea ce urma sa vina.

Partea a VI-a

-Am terminat, ii spuse Irina gemenei sale atunci cand aceasta a intrat pe usa. Acum tot ce putem face e sa asteptam.

Au coborat si ele, alaturandu-se prietenelor lor pe malul lacului. In sfarsit puteau sa se relaxeze, admirand valurile usoare ale lacului, florile salbatice printre care Catharina a recunoascut si asfodel, luandu-l ca un semn de rau augur. Dar grijile ei erau inutile- Printesa si Madame Lo aveau grija de Lady Aylin, Leacul va fi perfect si totul se va termina inainte sa-si dea seama. Cine spunea ca viata nu era frumoasa?

” Ce parere ai despre tot ce ne-a spus Madame Lo? ” intreba Corina dupa ce ii relata toata conversatia de la masa de pranz.

” Parerea mea e ca e putin intr-o ureche. Dar e simpatica. Si cu siguranta nu e bine sa facem Leacuri secrete sub privirile Domnului Dragomir! Ce ne-am face daca ar chema un pitic ca sa ne pedepseasca?!”

Ambele au izbucnit in ras, pe jumate constiente ca celelalte doua se uitau la ele de parca ar fi fost de pe alta planeta.

-Un pitic! reusi Corina sa zica.

-Ce pitic? intreba Hanna confuza.

-Eh, nu conteaza.

-Nu mai faceti asta! spuse Catharina bosumflata.

-Ce sa nu facem?

-Sa vorbiti telepatic! E chiar ciudat! Parca ati avea ganduri secrete si nu vreti sa stim si noi. Poate ca nu avem puterea telepatiei, dar sa stiti ca tot avem sentimente!

Corina se pregatea sa spuna ceva despre descoperiri noi si exersat, cand Irina a sarit in picioare bucuroasa.

-Asta e! zise ea. Telepatie! Vorbim telepatic! Trebuie sa verific ceva si apoi pot sa va spun si voua!

-Da’ ce are daca spui acum? o intreba Catharina curioasa foc.

-Nu, nu, vreau sa fiu sigura. De fapt, veniti si voi! Ma puteti ajuta sa gasesc…

Nici nu a apucat sa termine ce avea de spus sau sa mai faca cativa pasi, caci o silueta frumoasa si usor de recunoscut li s-a aratat sus pe deal.

-Stati acolo! Vin eu la voi, le striga Lady Galiope. Maiestatea Sa m-a rugat sa va invat ceva nou. Astazi si acum! adauga ea cand a vazut-o pe Irina ca voia sa-i raspunda. Nu puteti incepe antrenamentele dacă nu stiti ce Puteri aveti. Stiti toate ce este o Putere Secreta?

Au aprobat din cap.

-Stie una din voi ce Putere Secreta poseda?

Toate au negat printr-o miscare a capului.

-Asa ne gandeam si noi. Ceea ce va voi pune sa faceti este destul de greu pentru incepatori, asa ca veti avea nevoie de maxima concentrare. Nu ma astept sa reusiti din primele incercari. Prea putini au reusit.

-Ce trebuie sa facem?

-In primul rand veti mirosi floarea aceasta, ii raspunse Lady Galiope in timp ce le intindea cate o floare pe care Irina a recunoscut-o ca fiind sangele-dragonului, des utilizata in Alchimie. Dupa aceea fiti atente la gandurile voastre si spuneti-mi tot ce veti vedea. Incercati sa va focalizati energia primita in piept, iar apoi lasati-o sa explodeze din maini. Nu va temeti, nu veti pati nimic! Nu e prea puternica prima oara, dar asa veti avea senzatia. Nu, nu! Nu mirositi toate in acelasi timp! Sa ne concentram doar pe una din voi. Cine vrea sa fie prima?

Catharina ridica mana. De mult timp voia sa stie ce Putere Secreta avea, dar nu a stiut cum sa afle. Era sansa ei. Clipa pe care a asteptat-o.

A mirosit floarea de sangele-dragonului. Pleoapele i-au devenit grele, asa ca si-a inchis ochii. Parea ca adoarme si viseaza un vis frumos, dar defapt erau proprile ei amintiri.

-Imi amintesc… aripile mele! Imi amintesc prima zi in care le-am desfacut. Stiu ca am reusit sa zbor cand eram destul de mica! Mama era foarte mandra. Era un sentiment atat de placut! Simteam ca eram libera. Vantul imi adia prin par si lumina soarelui imi mangaia pielea. Stiam ca aripile imi straluceau in lumina in timp ce ma inaltam deasupra gradinii. De atunci am tot exersat pana am inceput sa zbor destul de repede. O, nu! E in mine o tornada!

Si-a dat seama cat de caraghioasa e replica, abia dupa ce a spus-o. Cum era posibil sa aibe o tornada in piept? S-a asteptat ca celelalte sa inceapa sa rada, dar in schimb Lady Galiope i-a spus sa se concentreze asupra vartejului.

air (1)Parul aramiu al Catharinei s-a umflat desi nu batea vantul.  Aripile ei s-au deschis si a inceput sa zboare pe loc. Totul devenea atras de ea. Tot ce era magic in fiinta ei atragea intreaga Magie de langa. Soimul ei zbura cu viteze ametitoare in cercuri din ce in ce mai stranse, chiar deasupra posesoarei sale. Vazuta din ochii celorlalte trei fete era inficosatoare. In ochii lui Galiope totul era firesc, dar avea un soi de bucurie inerioara. Inca nu era momentul sa le spuna si celorlalte marea ei descoperire.

-AH! striga Chatarina şi cazu in genunchi, cu bratele inntinse, pregatite sa prinda bietul soim care a ametit.

-Nu va faceti griji, isi vor reveni, le linisti Lady Galiope pe celalalte.

-Uf! Chiar ca e greu, zise fata cu o voce franta. Vreau sa mai incerc pana reusesc!

-Nu acum, Catharina. Esti prea obosita. Lasa-le macar pe celelalte sa descopere ce Putere au, iar apoi poti sa mai incerci.

-Uau, Aerul! facu Hanna admirativ. Cine ar fi crezut? E unul dintre cele patru Elemente! Toate aduse la un loc formeaza o Putere foarte mare, nu-i asa, Lady Galiope? Cine stie cat de rare sunt persoanele ce poseda un Element? In plus, pentru a avea o anumita Putere trebuie sa moara persoana e a avut-o inainte, nu-i asa? Niciodata nu vei intalni doua persoane cu aceeasi Putere. Nici macar voi doua, adauga ea cand gemenele au schimbat priviri.

-Nici eu nu puteam sa o spun mai bine! o felicita Lady Galiope mandra. Esti o fata foarte isteata. Ce ar fi sa fii tu urmatoarea care incearca?

Hanna inghiti in sec, rugandu-se in sinea ei sa nu se faca de rusine cu o Putere nesemnificativa dupa ce tocmai au descoperit posesoarea Aerului. Mirosi floarea cu stangacie.

-Spune-mi ce iti trece prin minte.

-E ciudat! Imi amintesc cand mi-a cumparat tata primul calculator. Ce fericita am fost! Dupa cateva zile familia ma felicita ca am invatat foarte repede cum sa-l folosesc. Aveam doar cinci ani! Odata am jucat un joc pe un calculator public. Am facut cel mai mare scor, desi nu mai jucasem jocul inainte. Si imi aduc aminte de Roze, robotelul facut de mine, acum un an. Mama ma tot punea sa imi fac curat in camera, asa ca m-am pus pe construit un robot care sa faca asta pentru mine. In cateva ore nu doar ca robotul  era gata ci si dormitorul meu sclipea de curatenie. De atunci ma ajuta tot timpul. Ah, simt ceva in piept!

-Foarte bine! Concentreaza-ti energia. Fa-o sa creasca! Gandeste-te la ea! Indreapta-ti mainile spre deal si trimite-ti energia in maini!

bright-glow-glowing-hand-magic-Favim.com-63780Parul drept, scurt si blond i s-a umflat si ei, iar ochii ii sclipeau in spatele ramei ochelarilor. Buzele i-sau intredeschis, in timp ce se concentra asupra Puterii si asupra dealului.

-Imagineaza-ti ceva la care tocmai te-ai gandit! striga Galiope.

Hanna ridica degetul aratator al mainii drepte. In capatul unghiei a aparut o lumina slaba, argintie. Pisica ei portocalie o privea cu toata concentrarea. Ochii i-sau marit anormal de mult si semana cu un mic extraterestru. Lumina a palpait de cateva ori, dar a disparut. Ca si prietena ei, fata a cazut epuizata in genunchi, langa spirimalul ei.

-Formidabil! Technologia e o Putere foarte mare si vasta. Bravo! Catharina, du-o la malul apei sa isi revina. Nu va face-ti griji. E curat ca o lacrima.

A luat-o de dupa umeri si au coborarat impreuna distanta ce le-a mai ramas pana la pe malul lacului.

Corina a inchis ochii, inspirand adanc parfumul florii. Mintea i-sa incetosat si a uitat de orice problema. Nu stia unde se afla, sau ce facea acolo. Nu-i pasa de nimic. Era doar ea cu sine insasi si cu amintirile care ii umpleau mintea.

-Spune-ne ce gandesti! o auzi pe Lady Galiope.

Era straniu. Vocea ei venea parca de undeva departe. Foarte departe. A vazut cu ochii mintii cum ii apare in fata…

-Primul meu foc de tabara, zise ea cu voce tare, de teama sa nu adoarma. Ma fascina, pur si simplu. Cum se unduia in bataia vantului, dar nu disparea, ci devenea mai puternic. Culorile aprinse se imbinau cu cerul intunecat. Era ceva Magic. Imi aduc aminte si de festivalul focului, din Piata Centrala a Sarmisegetuzei. Era foc peste totsşi era absolut minunat. Oameni jonglau cu torte, sageti in flacari, globuri de foc, totul intr-o caldura sufocanta si ispitioare, tipete de uimire, aplauze, muzica…

-Focalizeaza-ti energia in piept si intinde mana spre lemnele din dreapta, ii spuse Lady Galiope cu aceeasi voce departata.

-Dar va arde!

-Nu-i nimic, draga mea. E doar impresia. Concentreaza-te!

TinaSimtea cum in vene nu-i arde doar sangele ci si flacarile focului. Probabil ca pe exterior arata intocmai ca o flacara, dar ei nu-i pasa; se simtea formidabil.

In timp ce simtea fiecare particica din flacarile puternice pulsand in interiorul ei, a descoperit ca poate sa le schimbe forma dupa bunul plac. Se intreba cum de nu-i afectau organele. Parea atat de goala pe interior. Apoi, din senin, voia sa scape de Foc. De ce sa mai ramana acolo, inchis inauntrul ei, cand ar fi putut sa ii vada toti splendoarea? A indreptat flacarile spre maini, despicandu-le astfel incat sa iasa din ambele, nu doar din una, asa cum a incercat Hanna sa faca. Era greu sa se gandeasca la ce facea si sa se concentreze sa ramana macar cu trupul pe pamant. Furnicaturile din brate o anuntau ca flacarile erau gata sa iasa in fata lumii. Era emotionata, dar stia ca nu avea timp sa se gandeasca la ce facea. Era momentul!

Simtea cum din podul palmei iesea ceva cald. Destul de repede viteza lui a crescut si a inceput sa prinda contur. Erau doua flacari rosii-portocalii in miniatura. Pe cat ardeau mai mult in manile ei, cresteau si mai mult. Deasupra lacului s-au unit din nou. Apa limpede a inceput sa fie impinsa si sa formeze valuri din ce in ce mai mari. Natura reactiona la unirea fortata dintre cele doua Elemente opuse, intetind vantul si acoperind cerul de nori.  Valurile reci le-au alungat pe cele doua prietene care se odihneau acolo, fiind inca epuizate. Flacara imensa iscata din senin le-a ingrozit, dar recunosteau in sinea lor ca era superba. Daca se uitau cu atentie puteau vedea oglindirea ei in apa lacului, marita de valurile furioase ce izbeau malul.

-Corina, gata! Concentreaza-te! striga Irina peste zgomotul vantului.

Cum sa inceteze cand ei ii placea atat de mult? Simtea Focul desi nu mai era in interiorul ei. Facea parte din ea, asa cum si flacara facea parte din creatoarea sa.

-Corina!

Vocea speriata a surorii sale a readus-o la realitate. Si-a apropiat palmele, dar nu a reusit sa le uneasca din cauza unei rezistente. Simtea ca era o presiune ciudata intre mainile sale, de parca tinea un balon invizibil. Ca sa opreasca totul, trebuia sa sparga „balonul”. Si-a canalizat toata forta fizica in maini, dar era foarte greu. Cu o ultima sfortare a reusit. In momentul acela focul cu flacarile sale au disparurut. Totul a intrat inapoi in ea cu o viteza mult prea mare pentru ca ea sa reuseasca sa isi mentina echilibrul. Epuizata, s-a lasat impinsa in spate de forta ce se intorcea in ea ca un elastic intins eliberat de la un capat. A cazut, sprijinindu-se de Blacky care i-a venit in ajutor. In urmatoarea clipa totul a revenit la normal: norii negrii au disparut lasandu-i pe cei albi sa revina pe cer, iar valurile au incetat.

-Incredibil! murmura Lady Galiope. Atata forta de la prima incercare! Minunat! Fantastic!

-Deci… deci nu sunteti suparata ca am facut un foc imens deasupra lacului?

-As fi fost daca as fi stiut ca stii ce faci! Dar tu nu ai cum sa te controlezi la prima incercare! A fost incredibil!

Se abtinu sa-i zica lui Galiope ca ea a stiut foarte bine ce facea, dar nu a vrut sa inceteze. I-a placut sa simta puterea flacarii care ar fi ars pe oricine altcineva inafara de ea.

-Deci, acum stim doua dintre posesoarele celor patru Elemente, concluziona Hanna, nevenindu-i sa creada. E un eveniment istoric, nu-i asa?

-Intr-adevar e. Intamplarea face sa fie si cele mai periculoase Elemente. E greu sa te concentrezi pe Foc si sa nu te arda, asa cum e greu sa ai grija de vant si tornade. E minunat! Nici nu ma asteptam sa vad astfel de minuni atunci cand am acceptat rugamintea Printesei. Dar vedeti voi, cei 20 de invitati sunt alesi dupa un criteriu: vor face ceva, orice, unic, sau personalitatea lor se va remarca in viata.

-Ha, Printesa nici nu stie ce pierde! spuse Catharina uitand de etica.

-Catharina, nu uita de ce nu este prezenta! Lady Aylin are nevoie de toti cei dragi alaturi. Irina, vrei sa incerci si tu, nu-i asa? Stii ce ai de facut.

La fel ca si celelalte, inspira parfumul florii de sangele-dragonului. Aproape imediat s-a cufundat intr-un soi de rememorare. Se simtea ca cei care meditau in exercitiile yoga. Mintea i s-a incetosat si s-a adancit in amintirile trecutului.

-Spune-ne! striga Lady Galiope cu o voce din departare.

Din departare? Dar e chiar langa ea! Dar, de fapt ea insasi era cea care se afla departe. Era cu cinci ani in urma. Luna trona pe cer.

-Imi aduc aminte de prima noapte in care am reusit sa vad luna plina printre ramurile copacilor. Era stralucitoare si se vedea foarte bine de la fereastra mea. Era minunat cum lumina ei imi inunda camera si imi stralucea pe par. Parca era de argint, nu mai parea blond. Sunt sigura ca in ochii mei se vedea doar Luna. Inainte sa adorm i-am spus ca e cea mai buna prietena a mea. Nu stiu de ce am facut-o dar asta am vrut sa-i spun. Si… se schimba imaginile… Ah, imi amintesc cand m-am dus impreuna cu tata in vizita la matusa Natalia, in Grecia. Soarele era minunat si incalzea tot orasul. Amandoi lucrau la un proiect in Laboratorul casei, dar mie imi placea sa stau afara. Parul meu era ca aurul si, desi am mai vazut si alte fete blonde prin oras, am remarcat la al meu ca era diferit.

-Concentreaza-te pe energia din interior! spuse Lady Galiope cu aceeasi voce indepartata.

598px-Sun_pillar_in_San_FranciscoCu greu s-a desprins din amintiri, iar mintea ii revenea in trup, concentrata pe interiorul ei. Simti caldura Soarelui din ultima amintire si isi dorea cu disperare sa o mai poata simti o data pe piele. Ridica manile, cu ura si dorinta in acelasi timp, lasand lumina interioara sa explodeze pe cerul innorat. Din palmele ei intinse au iesit raze de lumina stralucitoare. Norii s-au indepartat, lasand loc Soarelui sa straluceasca. Inunda pamantul cu lumina lui, alungand adierile vantului, intocmai ca in amintirea ei din Grecia.

-Hei, mie se presupune ca nu-mi place! spuse Catharina si incerca sa pastreze o expresie suparata desi ii venea sa rada.

-Puterea Luminii! Dumnezeule! Sunteti incredibile! zise Lady Galiope coplesita. Toate! Ma voi stradui sa va invat sa va concentrati si sa va controlati! O, Doamne! Printesa se va bucura cand va auzi ce s-a intamplat astazi! Voi toate sunteti un grup foarte special! Nici nu stiu prin ce minune v-ati cunoscut, dar e foarte bine! Daca veti gasi si posesorii celorlalte Elemente… Dar nu va culcati pe o ureche, greul de-abia acum incepe! Trebuie sa va antrenati foarte mult! Haideti, acum!

          Greul de-abia acum incepe. Aceste cuvinte le-au rasunat in minte tot drumul de la lac pana la Vila. Ironia facea ca astfel sa se adauge inca ceva pe lista Corinei cu lucruri de facut, alaturi de Leac, discutia pe care nu a avut-o inca cu Irina si cu explicatia pe care i-o datora lui Cristian.

Catharina inca isi retraia amintirile proaspat culese. Cine s-ar fi gandit a ea detinea unul din cele patru Elemente? De mic a fost atrasa de Magia lor, dar credea ca doar nobilii pot detine o astfel de Putere. Era o adevarata onoare! Aerul ce il simtise in interiorul ei… Nu era un simplu vanticel, ci o tornada! De aceea s-a temut sa o elibereze. Stia ca Lady Galiope i-a spus ca e doar o impresie, dar Focul ce l-a pornit Corina a demonstrat contrariul. Putea si ea sa ii puna pe toti in pericol! Nu, nu si-ar fi iertat asta niciodata!

Hanna, pe de alta parte nu isi facea nicio grija. Ba din contra, era profund impresionata de Puteriea ei Secreta. Nu s-a gandit niciodata ca draga ei Roze  ar putea lasa o urma atat de puternica. Era grozav sa fie vrajitoarea technologiei! De acum putea sa proiecteze roboti, androizi si diferite computere in interiorul ei, iar apoi sa le scoata in vazul lumii. Putea controla calculatoare si aparatele cu ochii mintii. Era atat de utila! Nu doar ei isi facea viata mai simpla, ci si a celorlalti. Desi stia ca are mult de munca si multe carti de citit se simtea nespus de bine. Totusi, s-a intrebat daca va fi nevoita sa isi retraiasca amintirile de fiecare data cand isi va folosi Puterea. Daca va vedea aceleasi amintiri de mai multe ori va fi chiar plictisitor!

-Ar trebui sa mergeti in Biblioteca sa cautati carti despre Puterile voastre, le zise Lady Galiope inainte sa intre in Vila. Ar fi de preferat sa le luati in camerele voastre. Biblioteca e destul de incomoda dupa-amiaza cand toti sunt acolo.

Spre deosebire de acea dimineata cand erau doar ele patru si rafturile de carti, acum cel putin zece Domnite si alti cativa Lorzi se plimbau in cautarea cartilor sau erau la masa, adanciti in lectura. In momentul in care au intrat ele era detul de multa zarva, amplificata din cauza ecoului, pentru ca sapte Lorzi incercau sa-l convinga pe al optulea sa li-se alature in antrenamelul zilnic de pe peluza, iar Domnitele ii tot atentionau sa faca liniste pentru ca se afla intr-o Biblioteca. Totul s-a mai linistit dupa ce au plecat, dar in continuare prezenta celolalti le-au incomodat, mai ales ca nicuna inafara de Irina nu stia cum trebuia sa se comporte. Cat de repede au putut si-au luat toate cartile pe care le-au gasit si au iesit din Biblioteca, fericite ca puteau scapa de sentimentul de musafir nedorit.

-Lucru mic si lucru mare,

Oricat ai fi de tare,

Fie ca esti greu, usor,

Acum tu sa plutesti,

Truda sa mi-o contenesti!

          Cele doua gemene au spuse Vraja de Plutire intr-un glas, iar cartile lor au inceput sa pluteasca, aratandu-le calea.

-Sa aveti grija de… stiti voi ce… ,le spuse Catharina celor doua vrajitoare aproape soptit.

-Da, ar trebui sa ne grabim, zise Hanna. Am uitat de el complet!

S-au despartit si au plecat in parti opuse, fiecare spre coridorul ei.

Partea a V-a

A asteptat cu sufletul la gura pana cand cererea i-a fost acceptat. Imediat dupa, a fost scanata, iar apoi imaginea lui Cristian a aparut din nou stand langa ea, pe pat. In realitate el statea pe hamacul pe care il avea in curte, dar din fericire holograma lui a omis acest detaliu. Il putea vedea stand acolo, privind-o cu acelasi zambet stramb si cu aceiasi ochi care o linisteau de fiecare data cand  statea langa el. De acesta data ea era departe, foarte departe, iar ochii lui nu si-au mai facut efectul pentru ca ea a izbucnit in plans. De ce a acceptat inviatia? De ce a vrut atat de mult sa o cunoasca pe Printesa si sa mearga la Colegiul Lug? Ar fi putut sta mai mult timp cu el, cu Nicoleta, Mirela si Sorin, iar apoi sa mearga la Bonaventura.

-Hei! Ce s-a intamplat? zise el socat, vazand-o plangand pentru prima oara.

tumblr_m395fbwtkw1r4ub49o1_500       -Nimic. Adica… multe. Prea multe. Vreau sa ma intorc! Vreau ca viata mea sa redevina asa cum a fost inainte sa plec. M-am schimbat, Cristian! Nu ma mai recunosc si mi-e frica. Foarte frica. Sunt atat de multe responsabilitati si nu le mai suport. Ea se bazeaza pe mine ca voi reusi cumva sa scot totul la capat, ca voi avea grija de ea si o voi proteja. Nici macar nu ma cunoaste! Inafara de asta mai e si Profesoara care trebuie sa supravietuiasca! Cum sa moara? Cum?

S-a vazut pe fata lui ca nu a inteles nimic, dar nu a putut sa mai tina in ea toate gandurile. Asta era doar o mica parte, pentru ca stia ca acum va trebui sa-l lamureasca.

-Corina, linisteste-te! Sunt langa tine, chiar daca nu si fizic. Totul o sa fie bine!

-Era mai simplu daca erai si tu aici.

Ofta, si chiar daca nu il putea vedea din cauza lacrimilor, putea sa jure ca privirea lui s-a induiosat.

-Ce e atat de grav? Are legatura cu fata aceea? Corina, mie poti sa-mi spui!

Avea nevoie de asta. Avea nevoie sa spuna cu voce tare tot ceea ce simtea si ceea ce gandea. Voia sfatul lui si stia ca el o va ajuta. Asa facea tot timpul. S-a pregatit sa-i spuna, dar din nou, usa camerei ei s-a deschis, intrerupand-o.

-Imi pare rau, dar trebuie sa vii! Avem nevoie de ajutor.

Irina era cea care a intrat in camera sa o chieme. S-a oprit in cadrul usii in momentul in care o raza a atintit-o in frunte, iar apoi a inceput sa coboare pana la talpi. Apoi a vazut holograma baiatului pe care nu-l cunostea si care o privea intr-un mod curios. Cine era el? Nu l-a vazut pana acum in gandurile Corinei.

-Scuze! zise ea, dandu-si seama ca i-a intrerupt. Nu stiam ca… aaa…

Privirea lui se plimba de la una la alta, cu o expresie socata.

-Ea e sora mea, ii explica Corina. E vrajitoare si locuieste cu tata.

-Eu doar o sa… aaa… plec, zise Irina, incercand sa se retraga.

-Stai. Vin si eu. Imi pare rau, Cristian, iti voi explica mai incolo. Te rog, promite-mi ca nu spui nimanui nimic pana nu aflii totul. Transmite-i salutarile mele mamei.

Dupa ce el i-a promis si-au luat la revedere, iar Corina si-a urmat in tacere sora pe coridor. La problemele ei s-a mai adugat inca una de care trebuia sa se ocupe. Cum sa ii explice Irinei cine era Cristian si cum sa ii explice lui cine era sora ei, avand in vedere ca nici ea nu stia?

-Deci? intreba Irina cu o privirea curioasa si un zambet larg pe chip.

-Este cel mai bun prieten al meu. Voiam sa stiu ce s-a mai intamplat acasa.

Irina accepta explicatia, char daca simtea prin legatura lor ca a fost mintita. O stia pe sora ei doar de o zi. Era normal sa nu-si spuna chiar totul. Insa nu stia ca sora ei a ascuns adevaratul motiv tot pentru a o proteja pe ea. Corina nu voia ca geamana ei sa stie ca a avut un moment de slabiciune si a cedat. Prin ochii Irinei ea parea o zeita nemiloasa care nu era afectata de nimic. Ea era acum acel suport moral si fizic de care sora ei a avut nevoie toata viata. Nu putea sa-i strice bucuria de a o avea, stricandu-si propria imagine. Stia cat de mult se baza Irina pe ea, chiar daca nu i-a spus si nici nu s-a gandit la asta. Pur si simplu simtea ca e de datoria ei de sora sa aibe grija de ea. Zburatorii erau numiti de oameni ingeri pazitori. De ce nu ar fi si ea unul?

Cand au intrat in camera Irinei, a vazut-o pe Hanna amestecand de zor intr-un pahar maricel de sticla. Subantanta din interior era de un albastru deschis si limpede, ce scotea aburi sub forma de norisori. Din el pornea un tub subtire si rasucit cu bucle mari, care facea legatura cu o sticluta mica si umflata. In ea era un lichid auriu ce curgea prin tub in paharul mare de sticla.

-Ce faci aici? o intreba Corina.

Potions 005         -Amestec Esenta de albastrele pisate cu Topitura de pudra de unicorn. Apoi o sa o tinem la fiert 48 de ore, iar dupa aceea va trebui sa ii punem si celelalte ingrediente. Lacrimile de pheonix trebuie sa se topeasca timp de 3 ore, iar apoi boabele de ienupar trebuie stoarse si amestecate in continuu timp de 20 de minute pentru a nu se intari.

-Pai, macar stii ce faci, zise Corina care nu intelese nimic.

-Nu chiar. Irina a fost cea care ne-a explicat ce sa facem.

Catharina statea pe pat, cu capul sprijinit de Sonny. Parea plictisita si putin adormita, mutandu-si privirea prin camera, dar in sinea ei era bucuroasa ca Irina nu a pus-o sa faca nimic. Cel putin, nu inca. Pentru ea Leacurile si celelalte Potiuni erau un mister. Cum puteau cateva lucruri atat de simple sa salveze o viata?

-O, nu! exclama ea cand a privit spre ceasul sub forma de soare. Pranzul! Am intarziat!

Grabite toate, nedorind sa fie suspectate de Printesa sau Lady Galiope, au inceput sa alerge prin camera ca albinele, ascunzand ingredientele si ceea ce au reusit sa faca din Leac.

-Hanna, lasa-ma pe mine sa amestec si du-te tu jos cu celelalte, zise Irina cand singurul lucru ramas la vedere era complexul care amesteca Esenta de albastrele cu Topitura de pudra de unicorn. Nu mai e mult, dar stiu cum sa grabesc procesul. Vin si eu cand e gata.

Ca o furtuna cele trei fete au iesit din camera, fugind apoi pe coridor si sarind peste mai multe trepte pe scari. Nu s-au oprit pana nu au ajuns in fata usii Salii de Mese, unde au stat putin sa-si controleze respiratiile inainte sa intre.

Inauntru era liniste deplina. Toti Lorzii si toate Domnitele stateau la mese si le priveau cu ochi cercetatori, facandu-le sase simta incomod. Bucate din cele mai alese mancaruri se aflau pe mesele lor, desigur langa vinuri asortate, vechi de cel putin zece ani. Printesa statea la obisnuita ei masa, cea de pe podium. Langa ea statea Lady Galiope si la invitatia Conducatoarei se alaturase si Madame Lo. Singura care parea ca lipseste era Lady Aylin.

-Dragele mele, exclama Iolanda rupand tacerea stanjenitoare, stati aici, alaturi de noi!

Au strabatut intreaga sala sub privirile atente ale mesenilor, simtind cum se inrosesc toate trei.

-Ne scuzati ca am intarziat, Maiestate.

-Nicio problema! spuse Printesa cu un zambet prea larg ca sa fie fie real.

Ca prin Farmec, toti mesenii au revenit la discutiile lor, zdranganind tacamurile si paharele. Vazand ca Printesa le-a iertat, nu mai era nimic interesant la masa de pe podium.

-Unde ati lasat-o pe Irina?

-Este in Biblioteca, minti Corina. Cauta carti despre familia ei. Maiestate, Lady Aylin este bine?

-Sa fiu sincera cu voi, nu. Va mai rezista putin, dar mai mult de o saptamana nu credem ca e posibil.

-Voi ce ati facut toata ziua? le intreba Lady Galiope cercetatoare. Nu v-am vazut deloc.

-Am fost la Biblioteca, spuse Hanna repede. Irina ne-a spus ca va veni si ea in cateva minute. Nu este nicio problema daca mai intarzie putin, nu?

S-au hotarat dintr-o privire ca e mai bine sa nu pomeneasca de camera Irinei. Lady Galiope ar fi putut veni data viitoare in inspectie.

-Nu, nu-i nicio problema, o asigura Printesa. O inteleg perfect.

-De ce nu iesiti pe afara? intreba Domnita suspicioasa. E frumos si senin.

-O sa iesim, Lady Galiope, ii raspunse Corina convingatoare.

-Ah, aproape ca uitam, facu Printesa. Corina, Hanna si Catharina, aceasta este Vindecatoarea Lolina Leacu de la Colegiul Lug.

-O, spuneti-mi Madame Lo, zise aceasta cu o voce mieroasa, asezandu-se mai bine in scaun si privindu-le cu ochii mari si rotunzi pe desupra ochelarilor, de parca abia astepta clipa asta. Totusi, sper sa nu ne intalnim vreodata in Infirmerie!

-Speram si noi, ii raspuse Catharina sincera, gesticuland cu furculita.

-Deci, e adevarat? o intreba Madame Lo pe Corina curioasa foc, mai-mai sa sara de pe scaun. Tu si sora ta sunteti acele gemene? Cele posesoare a legendarelor Puteri magice? Sper din tot sufletul sa fiti Eleve la Colegiul Lug! Oh, daca stau sa ma gandesc nici nu se va pune problema sa nu intrati! Doamna Directoare e formidabila; bineinteles ca va va accepta.

-Daca totul va fi bine, in luna Octombrie va veti duce la Colegiu, le explica Printesa. In weekendul de dupa sosirea voastra va fi Balul Bobocilor. De obicei era mai tarziu, dupa ce aveati timp sa va acomodati… dar au schimbat putin politica scolii…

-Am auzit ca anul acesta va fi Diriginte Profesorul Carl Fermecatus pentru cei din anul intai spuse Madam Lo in timp ce isi taia o bucata prea mare de friptura.

-Da, asa am inteles si eu, spuse Printesa, dar nimic nu e sigur. Este posibil ca Inspectorul Dragomir sa se razgandeasca si sa-i propuna ideea lui Doamnei Intelectualus.

-E posibil, incuviinta Madame Lo. Stiti si Dumneavoastra cata incredere are Doamna Intelectualus in Domnul Inspector.

Vindecatoarea clatina din cap strangand si mai tare buzele ei subtiri, pentru a-si arata dezaprobarea.

-Profesorul Fermecatus ce preda? intreba Catharina curioasa.

Spre mirarea ei, Hanna a fost cea care i-a raspuns

-Preda… Farmece, daca nu ma insel. Din cate am auzit cei ce devin Profesori isi schimba numele reale cu altele din care sa se deduca materia pe care o predau. Mi-se pare destul de util.

-Deci e posibil ca el sa fie Dirigintele noastru? E bun?

-Daca e bun? Oho, Doamnul Fermecatus e un Profesoar cu multi ani de experienta, dar foarte… cum sa spun… impunatoar si respectabil, ii raspunse Madame Lo, sugerand ca era ceva pozitiv. E bun si bland, dar Elevii il vad mereu sever. Desigur, nimic nu e sigur la Colegiul Lug. Am auzit-o pe Doamna Directoare spunandu-i Profesoarei Scrisorica ca a gasit un labirint enorm pe unul din coridoarele de la etajul patru, exact acolo unde credea ca este o fosta sala de clasa. Pe exterior semana, intradevar cu una, dar sa fi vazut interiorul! Era plin de usi care dadeau in alte camere cu un alt labirint! Daca te pierdeai nu mai ieseai curand de acolo! Cel putin asa a zis Doamna Intelectualus. Daca nici ea nu stie secretele Scolii, atunci nu stiu cine ar putea fi acela! Am auzit ca sunt toate scrise in pergamente facute sul si puse in lazi de lemn magic si masiv, undeva prin pivnita, dar e posibil sa fie doar un zvon. Eu una nu am gasit nimic cand ne-am dus sa inspectam! Din cate am inteles in Cancelarie nu le-au gasit nici ceilalti Profesori. Nu prea stiu ce au discutat pentru ca eu m-am grabit sa am grija de coarnele de unicorni! Tocmai imi facuse rost Profesorul Zoomaji de ele si trebuie sa fim rapizi, stiti cum e! Lichidul din corn se evapora destul de repede.

-Dar nu ii doare pe unicorni cand li-se ia cornul? intreba Catharina oripilata.

-Ba da, dar acelea erau cazute. E ca şi cu pielea serpilor. Cand e prea mare cade si creste altul în loc. Veti invata despre ei la Fauna. Profesorul Zoomaji va va preda.

 Hotarata sa nu-si lase friptura sa se raceasca, Madame Lo tacu, iar astfel pranzul se sfarsi in scurt timp. Ingrijorata, chiar daca simtea prin legatura lor ca e bine, Corina a urcat in graba scarile spre camera surorii sale. Celelalte doua au iesit pe pajistea ce ducea spre lac, facand cat mai mult zgomot pentru a le auzi Lady Galiope, in speranta ca aceasta nu va banui ce se intampla cu doua etaje mai sus.