Arhive pe etichete: Hanna

Dineul: Partea I

tumblr_mhr0uaBEf01qaj6i0o1_500

Spre seara Printesa le-a chemat pe toate patru in Sala Tronului, prima incapere pe care au vazut-o cand au intrat in Vila Beauregarde. Le-a spus ca, indiferent de ceea ce simt, trebuie sa treaca mai departe si sa se pregateasca pentru intalnirea cu ceilalti invitati. Cel putin cateva zile trebuiau sa-si stearga din minte tot ce s-a intamplat. Toate patru au parut socate de intentia Printesei de a organiza o petrecere tocmai dupa ce Aylin a… Dar ea le-a explicat ca nu pot face inca decesul ei oficial pentru ca ar atrage atentia intr-un moment nefavorabil. Ce vor crede parintii cand vor afla ca o Nobila a fost atacata tocmai acolo unde erau copiii lor?

A recunoscut in fata lor ca nici ei nu-i era usor. Aylin a fost prietena sa cea mai buna. Cum putea accepta faptul ca a fost acolo, langa ea, si nu a putut face nimic pentru a o salva? Stia ca somnul vesnic era ceea ce Aylin isi dorea, dar a continuat pana in ultima clipa sa fie egoista si sa incerce sa nu o piarda. Acum era prea tarziu ca sa mai faca orice. Spre sfarsitul discutiei, le-a invitat la incinerarea ce urma sa fie in urmatoarea seara.

-Incinerare? zise Catharina scandalizata.

Pentru cateva clipe Irinei i-a fost greu sa inteleaga de ce ea si Hanna se comportau atat de ciudat atunci cand Maiestatea sa spunea ce va face in continuare. Apoi a realizat ca erau de religie crestina, chiar daca faceau parte din diferite confesiuni. S-a simtit in plus, avand in vedere ca ea nu a participat pana acum la nicio inmormantare. Daca se gandea mai bine, nici nu stia cum proceda familia ei la un caz de deces. A devenit si mai nelamurita cand a vazut ca nici Corina nu avea vreo reactie, de parca ce urma sa se intample in continuare cu Aylin nu mai conta. A reusit totusi sa isi dea seama ca nepasearea surorii sale era o alta forma de autoaparare a sa.

-E doar formal. Oricum, spiritul ei tot al unei iele a ramas, indiferent de cat de mult i-a schimbat mama mea corpul atunci cand a facut-o zana. Cum as putea sa va explic? Sufletul lor se desprinde de trup si se leaga de un copac, devenind bun pentru a rascumpara toate greselile pe care le-a facut ca iela. Spiritele copacilor, adica driadele, sunt sufletele ielelor. Veti vedea la Colegiu. Profesorii va vor explica mai multe cand ajungeti la lectia aceasta.

-Deci sa intelegem ca… noi patru vom merge garantat la Colegiul Lug? intreba Hanna cat putea de calma, dar plina de speranta, gandindu-se ca daca mai era sa fie ceva bun la ziua aceea ar fi fost sa stie ca va studia acolo unde isi dorea.

-Vom vedea. Cred ca cel mai bine ar fi sa va dau o sarcina sa o indepliniti, care va va tine ocupate. O sarcina de care va depinde intrarea vostra la Colegiu.

Corina ar fi vrut sa se opuna, sa spuna ca nu era nevoie pentru ca au trecut deja prin multe si inca nu s-au terminat, dar a auzit nerabdarea din mintea gemenei sale, care inca tot se considera vinovata. Ei bine, era clar: cu Irina s-a intamplat ceva, iar ea trebuia sa afle cat mai repede si mai exact ce anume.

Misiunea lor s-a dovedit una mult mai placuta decat se asteptau, chiar daca a venit dupa cateva ore de la mica discutie din Sala Tronului. In timp ce stateau pe malul apei, Catharina forma bulgari de vant carora le schimba plictisita forma in diferite animale. Soarele stalucea la apus, iar cerul avea o nuanta rosiatica, pe care Irina o privea ganditoare.

-Ce credeti ca vom face? intreba ea in cele din urma.

Era mai bine acum, inconjurata de prietenele sale, sora ei si Sonny. Se simtea linistita, desi inca avea intiparit in minte trupul fara viata a celei care i-a salvat viata. Nu se va ierta niciodata pentru ca nu a facut mai mult. Fiecare minut pierdut a ucis-o si orice ar fi spus Corina, simtea ca e vina ei. Misiunea pe care o vor primi de la Printesa ar fi trebuit sa fie doar a ei. Nu trebuia sa le implice si pe celalalte, dar cum stia ca ele nu ar fi lasat-o sa faca nimic singura, se va asigura ca va munci mai mult decat ele. Cu toate acestea, trebuia sa isi ascunda gandurile de Corina, care inca ii urmarea ingrijorata fiecare miscare.

-Daca va trebui sa sterg rafturile din biblioteca, jur ca ma duc acasa! facu Hanna serioasa.

S-au mirat atunci cand au zambit. Le dureau obrajii, fiind intepeniti intr-o expresie trista, ca a tuturor celor din Vila.

-Eu cred ca ne va pune sa spalam vasele la bucatarie.

-Daca e adevarat, atunci as fi vrut sa avem zana Apei aici, ofta Catharina.

-Ne mai lipsesc doua, cea a Apei si cea a Pamantului. Poate ne va pune sa le cautam.

-Eu nu prea cred, Corina. Ne-au spus ca avem multe de invatat si mult de practicat. Probabil ne vor pune sa ne antrenam de doua ori mai mult decat pana acum.

-Poate, dar Hanna, nu cred ca vor sa ne fortam pana la epuizare. Avem limitele noastre.

Au auzit pasi afundandu-se in noroi de dupa deal. Se grabeau si se apropiau tot mai mult de ele, asa ca s-au ridicat, pregatite sa intampine pe oricine ar fi fost. Aproape miraculos, Madame Briana aparu, cu tocurile ei groase afundandu-se in pamantul moale. Incera sa isi tina echilibrul si sa nu alunece, dar in acelasi timp sa isi mentina spatele drept si privirea severa, asa cum stia ea ca fac Profesoarele batrane.

-Printesa va ales misiunea, zise ea cand se opri la cativa pasi, fiind sigura ca daca mai inainta urma sa cada in namol. A spus sa va aduc la ea imediat.

tumblr_m33eyxHtCA1r96weoo1_500Au urmat-o inapoi in Vila, fiecare gandindu-se ca nu vrea sa intre inapoi inauntru, mai ales dupa ce balconul Printesei s-a infatisat maiestuos in raza lor de privire, parca dorind inadins sa le aminteasca de trupul firav si fara viata. Nu au urcat la etaj si nici nu s-au dus in Sala Tronului ci intr-o camera ce se afla la parter, in partea opusa Bibliotecii. Era o sala speciala de dans, mare si luxoasa, ca orice altceva ce apartinea familiei regale. Pe margini erau asezate mesele festive. Perdelele de matase erau prinse frumos la ferestre pentru a lasa lumina soarelui ce apunea sa intre. In capat era o masa lunga din lemn masiv, paralela cu peretele din spatele ei. In mijlocul ei triumfa un scaun cu spatar inalt. Podeaua era lucioasa si deschisa la culoare, numai buna pentru Dansurile Vechi.

-Bine ati venit in Sala de Bal! le intampina Printesa.

Nici una din ele nu i-au remarcat prezenta pana atunci, dar si-au ascuns micul soc pentru a auzi sentinta.

-Intai de toate vreau sa va reamintesc ca Aylin si-a dorit sa ne bucuram, spuse Printesa cu un ton solemn. Asta vom face, chiar daca nu e tocmai lucrul cel mai potrivit. Vreau sa ii respect si dorinta asta, asa cum am facut cu ultimul rasarit. Acum: m-am gandit serios la ce misiune sa va dau si mi-am amintit de Sala aceasta. Voi veti ajuta la amenajarea ei! Trebuie sa fie gata pana in ziua intalnirii cu ceilalti. Detalile le veti afla de la Lady Mia, care se va ocupa cu amenajarea. Si da, veti incepe cat se poate de curand. Vreau sa fiti cuminti si sa o ascultati. Ati inteles?

Toate au afirmat din cap. Nu era atat de grav pe cat se asteptau. Nici macar nu era mult de munca, avand in vedere ca Sala parea deja pregatita.

-Bine. Acum e timpul sa luam cina si de data asta veniti obligatoriu si voi. Nu ati mancat nimic toata ziua. Si sa nu credeti ca nu am vazut!

De abia ce termina ca le-a si luat de dupa umeri, ghidandu-le pana in Sala de Mese, care era deja pe jumate plina, ca intotdeauna, si foarte zgomotoasa. Era locul prielnic pentru discutii, iar acum, avand in vedere evenimentele recente, fiecare Nobil dorea sa isi exprime punctul de vedere.

-Maine va veni aici Contesa Cassandra cu suita ei, le-a anuntat Iolanda dupa ce s-au asezat la masa de pe podium, ca de obicei. Vor locui in camerele de sub Coridorul Vrajitorilor, asa ca aveti mare grija ce Potiuni mai preparati in camere. Vreau sa va imbracati in rochite frumoase si sa fiti in fata usii de la intrare inainte de micul dejun.

-Am inteles.

-Si apropo de Leacuri… Stiti, maine seara nu sunteti obligate sa veniti, daca nu vreti. Va inteleg.

-Maiestate, vom fii acolo!

Anunțuri

Partea a X-a

Toate a plecat unde le-au dus pasii. Inca nu puteau sa realizeze ce s-a intamplat, dar fiecare simtea o dorinta de singuratate. Catharina s-a trezit ca a ajuns la malul lacului, inconjurata de tot ce era mai viu: apa, iarba, pasarile, insectele, pestii… De ce natura continua sa para normala? De ce nu era furtuna? Tocmai s-a intamplat o tragedie! De ce nu se facea dreptate? Ielele au omorat-o, iar ele inca traiau. Nu era corect! Viata era nedreapta si… se termina usor. Niciodata nu a realizat cat era de fragila. Chiar acum, daca se apropia prea tare, putea aluneca in lac si nu stia sa inoate. Si apa era limpede, dar atat de rece… Ce ar face daca chiar s-ar intampla asta? Era ea suficient de puternica incat sa ajunga inapoi la mal sau s-ar ineca? Putea sa fi o adevarata luptatoare pentru supravituire sau nu exista asa ceva?

Hanna, pe de alta parte, a preferat sa se ascunda in Biblioteca. Era liniste si labirintul de rafturi inalte pana in tavan o facea sa se simta in siguranta. Spirimalul ei putea sa simta prezenta a inca doua persoane, dar nu stia cine sunt. Nici nu voia sa afle. Era singura, cu gandurile ei. Aylin a murit. Nu se va mai face bine. Nici macar nu au apucat sa-si ia ramas bun. Au fost atat de convinse ca Leacul o va salva incat nu s-au gandit ca e posibil sa moara. Au fost naive si au crezut cu adevarat, dar pana la urma nu era ceva normal? Nu asta insemna sa ai sentimente? Sa ai credinta?

556798_373601446064625_1135939436_nNici pentru celelalte doua vestea nu era usor de acceptat. Irina era in dormitorul ei, singura, dupa ce s-a despartit de Corina care a plecat ca o furtuna in camera ei. A auzit-o spunandu-i ca ar fi preferat sa se antreneze de zece ori mai mult decat sa fie nevoita sa-si asculte proprile ganduri. Probabil la ea se gandeau toti acum. Aylin. Aylin. Aylin. Adio!

A facut tot ce a putut. De fapt, ar mai fi fost ceva… Leacul! Daca l-ar fi terminat singura atunci cand s-a trezit ar fi ajuns la timp. Nu mai conta cat era de obosita, Leacul ar fi trebuit sa fie prioritatea. Ar fi trebuit sa riste, poate il facea bine. Sau sa o trezeasca pe Hanna si sa il faca impreuna. De ce nu a facut asa? Nu putea sa creada: din vina ei a murit! Ea a fost cea care a ucis-o!

Realitatea a izbit-o. Aylin nu va mai preda niciodata. Nu v-a mai intampina nicio generatie de invitati. Colegii ei erau toti intr-un oras de padure, nestiind ce se intampla cu Profesoara lor, ucisa de iele si de una din colegele lor.

Plangea, cu lacrimi grele care ii storceau sufletul. Ar fi vrut sa faca ceva, orice, sa isi distraga durerea pe care o simtea in tot corpul. A lasat-o sa moara. Era vina ei ca nu a facut absolut tot ce era posibil ca sa isi salveze salvatoarea. Pentru tot ce era mai sfant, cum putea ea sa se ierte? Cum o va mai privi pe Printesa? Si sora ei, mama ei… familia ei! Nu… Trebuia sa plece de acolo. Nu mai suporta sa stea nicio clipa in plus in aceeasi casa cu cea pe care a ucis-o. I-a dezamagit pe toti. Va trebui sa plece undeva unde nimeni nu va stii ce a facut. Nimeni, inafara de ea si Sonny. Acum erau numai ele. Cu prima ocazie, vor pleca.

tumblr_m7x783NfXn1r7hh5fo1_500-Irina!

Corina a trantit usa dormitorului in perete, fugind pana la ea si luand-o in brate.

Cum putea sa o mai priveasca, sa o atinga, acum ca i-a auzit gandurile si stia ce a facut? Era o criminala. Lady Aylin a murit din vina ei.

Trebuia sa se bucure de ultimul moment in care se vor mai vedea. Chiar si acum, cand se confrunta cu proprile sentimente, Corina tot a venit sa fie langa ea. Era convinsa ca sora ei ar fi facut si imposibilul pentru a o salva in caz de nevoie. Isi va aminti de ea intotdeauna. Era sora ei, cea mai buna prietena pe care nu o mai merita, dar o va iubi vesnic.

-Inceteaza! Exagerezi, ca intotdeauna! Irina, uite-te la mine! O sa fie totul bine, da? Nu e vina ta! Asa a fost sa fie.

-Nu am facut Leacul! reusi ea sa spuna printre lacrimi. E vina mea!

-Nu-i adevarat! Ai facut mai mult decat era posibil. Tu nu stiai sa faci Leacuri, dar toti ai incercat si pe noi ne-ai coordonat de parca ai fi facut asta toata viata. In plus ai facut si vizite suplimentare la Biblioteca, desi nimeni nu ti-a cerut. Si elibearea Energiei de aseara… Tu stii macar ce efecte are asta asupra ta? De asta gandesti asa! Ti-a slabit nu doar trupul ci si sufletul si acum imi e frica sa nu fi temporar dementa sau depresiva sau in orice fel! Am citit despre Puterea ta… e puternica si periculoasa, dar stiu ca poti sa o stapanesti!

-Dar Lady Aylin…

-Irina, ai luptat ca un inger pentru ea, zise Corina scuturand-o de umeri, dar asa ii era destinul. Nu mai avem ce face acum si nici nu trebuie sa ne pedepsim pentru ce n-am facut. Gandeste-te, ei ii e mai bine acolo! Ielele erau rudele ei si au tradat-o. Acolo nu mai are parte de rautatea lor. Mai stii ce a spus Tiranda? Ca mama ei a murit? Acum o poate revedea!

Pentru Irina erau prea multe. Antrenamentele, Leacul, mesajele pentru tata, sora ei si Puterile lor speciale si inainte de toate Aylin. Vesnica Aylin. Se va impaca vrodata cu faptul ca cineva a salvat-o, iar ea nu i-a multumit indeajuns?

-Pana la urma, n-a murit, ii zise Corina. Atat timp cat noi ne vom gandi la ea, ea va continua sa traiasca. Nu-i asa?

Partea a IX-a

A incercat sa se concentreze, dar de cand a intrat auzea incontinuu un mic zgomot. Nu era enervant, dar era prea incet ca sa il poata indentifica. Suna ca un cantec trist murmurat.

Multumita auzului mai bun al catelusei sale au ales usa din dreapta. In spatele ei se afla o incapere cu adevarat spatioasa ce se lungea in ambele directii. Era dormitorul regal, care, desi avea multa mobila, tot avea suficient spatiu pentru un ring de dans. Pentru o clipa ea si Sonny au ramas in usa, incercand sa acopere cu o singura privire tot luxul, dar apoi au revenit la ceea ce era cu adevarat important. Camera era goala. Nu era nimeni inauntru inafara de spirimalul-pantera a Printesei, care era intinsa pe patul dublu cu capul ascuns dupa labe de parca plangea, dar nu scotea niciun sunet. Cantecul trist se auzea mai bine de dupa o alta usa aflata pe peretele opus care ducea la balcon. Cu cat se apropiau mai mult cu atat si-au dat seama ca nu era un cantec. Cineva plangea. Altcineva inafara de pantera care nu le acorda nicio atentie. Sa fi fost cineva ranit in atac?

-Maiestate, sunte-ti aici? Printesa?

Le putea auzi pe celelalte cum veneau in urma ei in dormitor, dar pasii, cu exceptia unei singure perechi, s-au oprit la intrare. Irina isi putea simti sora urmand-o pana pe balcon si s-a gandit ca era asa cum trebuia sa fie. Oricine se afla dupa usa din fata ei nu-i putea face rau. Le avea pe Sonny si Corina si se simtea in siguranta, asa cum ar fi trebuit sa fie si cu o seara inainte. Cu ele in urma ei, a deschis din nou si aceasta usa.

-Printesa Iolanda? Sunte-ti aici?

Era. Statea pe un scaun, cu capul in maini la fel ca in seara trecuta. La picioarele ei se afla Lordul Viktor, care o mangaia pe par. Printesa era cea care plangea incetisor. Probabil ca nu voia sa o trezeasca pe Lady Aylin, care dormea obosita intr-unul din fotoliile comode de langa ea. Spre groaza fetelor arata exact ca inainte sa fie folosita Lumina Lunii asupra ei. De data aceasta, la lumina, ii puteau vedea mai bine cearanele adanci si pielea alba, subtire. Degetele osoase erau incolacite in jurul trupului si capul era aplecat intr-o parte cu parul ei argintiu acoperindu-i majoritatea fetei. Zambea. Visa frumos.

-Maiestate, zise Irina in soapta, am facut Leacul Mimpsy pentru Lady Aylin. O sa se faca bine! Hanna l-a verificat si e perfect!

Ambii, atat Printesa cat si Lordul si-au intors privirile inspre ele doua. Patru ochi goi si tristi. Dupa cateva momente doar el a continuat sa le priveasca. Iolanda si-a ascuns fata dupa umarul lui. Privirea lui nu era rea ci cercetatoare.

-Maiestate, de ce plangi? intreba Corina. A fost cineva ranit? Daca e din cauza ielelor mai avem Leac ca sa il salvam. Intai i-l dam lui Lady Aylin si apoi…

libraryIrina a apucat-o de inchieietura mainii ca sa o faca sa taca. Nu era normal. Vocile lor sonore si plansul Printesei care se auzea, oricat ar fi fost de incet, ar fi trebuit sa o trezeasca pe Lady Aylin. Cine putea sa doarma cand cea mai buna prietena plangea?

-Nu! exclama ea.

Singura reactie pe care a primit-o a fost cea a Lordului, care i-a intors spatele pentru a continua sa o linisteasca pe Iolanda.

-NU! tipa si Corina dupa ce a auzit in minte revelatia surorii sale. Nu! Nu!

Au venit prea tarziu. Lady Aylin dormea pentru totdeauna.

A pasit in nefiinta cu zambetul pe buze. Si-a indeplinit dorinta. Alaturi de cei mai buni prieteni pe care i-ar fi putut avea, Iolanda si Viktor, a vazut ultimul rasarit. Soarele care i-a luminat drumul. Lumina pe care a urmat-o. Amici de mai multi ani decat isi putea aminti, au infruntat impreuna ultimul pas pe care ei l-au facut alaturi de ea. Acum i-a lasat singuri si in siguranta. Ii va astepta, dar nu era momentul ca ei sa o mai urmeze.

Corina le-a auzit pe cele doua ramase in dormitor cand au intrat si ele pe balcon, atrase de tipetele ei. Dar nu-i pasa. Nu mai avea ochi decat pentru corpul lui Aylin, care nu voia sa isi miste nici macar un deget, o pleoapa sau sa rasufle o data sa-i demostreze ca nu a murit ci inca doarme. Continua sa o roage din tot sufletul sa se trezeasca sa isi poata lua Leacul, dar Lady Aylin parea ca nu vrea sa o asculte. Nici nu si-a dat seama cand a inceput sa isi rosteasca rugamintile cu voce tare pana cand a inceput sa le tipe. A cautat suport in ochii celorlalti, dar nimeni nu se uita la ea. Nimeni nu facea nimic. Toti stateau inmarmuriti de parca nici ei nu mai erau vii.

Nici macar Irina. Cum putea sa stea atat de calma? Nici nu misca, tot ce facea era sa stea si sa se uite la Aylin si la Printesa. Nu ea a fost cea care si-a dat seama prima de ceea ce s-a intamplat? Cum de avea acum mintea stearsa? Lady Aylin arata bolnava, da, dar tot parea atat de vie. In orice moment va deschide ochii si va vorbii cu ele. In orice moment. Trebuia doar sa astepte. Pentru ca n-a murit. Era imposibil sa moara.

-Ba da! tipa Corina la sora ei. Trezeste-te! Treziti-va cu totii! Atacul… N-a fost niciun atac! De Leac nici nu mai e nevoie!

A aruncat sticluta cu putere intr-unul din pereti. S-a spart cu un zgomot ce i-a facut pe toti sa tresara, iar lichidul s-a scurs, patand tapetul si covorul alb. S-a scurs, la fel cum a facut viata din trupul lui Aylin. N-a mai ramas nimic. Doar ambalajul.

-L-am facut degeaba! Cartea aia vechie ne-a mintit! Ne-am pierdut timpul! Pentru ce? Pentru nimic!

A continuat sa tipe si sa se agite, indepartandu-le pe Hanna si Catharina cu miscari violente. Intr-un tarziu Irina si-a intors ochii spre ea. Si-a dat si ea seama ca Aylin nu mai era. Nu se va mai trezi, nu le va mai vorbi si nu le va invata nimic. Nu-i vor mai vedea niciodata ochii albastrii si nu-i vor mai auzi vocea dulce. Nu va mai salva pe nimeni. Nu mai traia. De acum va sta dreapta pe un pat pentru totdeauna.

-A murit pentru noi, zise Irina adresandu-se Printesei. Ne-a salvat. Noi ar fi trebuit sa fim in locul ei acum. Noi ar fi trebuit sa murim azi, nu ea. S-a dus. Totul… e gata.

-A spus ca ne bucuram, zise Printesa si in vocea ei se simtea ca abia putea sa vorbeasca. Sa ne bucuram ca a facut tot ce i-a fost dat sa faca.

Sa se bucure. Numai daca n-ar fi fost in toate mintile s-ar fi putut bucura. Ea nu mai era. A plecat. Nu se va mai confrunta niciodata cu bucuria sau tristetea nu va mai fi emotionata si nici nu va stii ce e iubirea. A facut multe, dar a pierdut inzecit. Nu era timpul sa plece. De ce a fost ea cea care le-a salvat?

-Poti, Printesa, sa te bucuri? intreba Corina nu din rautate, ci din dorinta de a invata si ea cum sa isi alunge tristetea din suflet si lacrimile din ochi.

-Nu pot. Ea ar fi putut. Ce-ar fi… Ce-ar fi sa incercam? Sa zambim pentru ca-i e mai bine!

-Sa zambim? Ha! Ce-ar fi sa radem? In incercarea de a o salva am facut un Leac, care face parte dintr-o categorie absolut imposibila de inteles de mine! Cu ce o putea ajuta un lichid sa traiasca? Si totusi am avut credinta! Am sperat sa o salveze! Si acum cand e gata? Ea e acolo, moarta, iar Leacul se scurge pe perete! Stiti ce? Totul e egal cu zero! A fost degeaba! Risipa de timp!

-Corina!

Irinei nu-i venea sa creada ce zicea sora ei. Nu vedea ca o jignea pe Printesa? Ar fi spus ca era insensibila daca nu ar fi simtit ea insasi avalansa de sentimente ce ii suceau gandurile surorii sale in tot felul de directii. Nervozitate, disperare, teama si tristete. Peste tot tristete. O simtea pe Corina cum folosea ironia mai mult din autoaparare si isi lasa nervii liberi sa ii distraga atentia de la orice alt sentiment. Auzea in gandurile ei ca nu vrea sa fie trista. Nu vrea sa planga. O vrea pe Lady Aylin inapoi. Chiar daca n-a apucat sa o cunoasca, i-a placut sa o vada si sa ii auda glasul cand le vorbea. Cineva atat de viu nu putea sa moara!

-Aici erati! zise o alta persoana care tocmai intra pe balconul spatios, spargand linistea. V-am cautat peste tot! Credeti ca e in regula sa intrati in dormitorul regal fara sa va invite Printesa inauntru?

Corina s-a intors spre ea cu o privire de nebuna, pregatita sa se descarce, dar a fost intrerupta de singurul glas masculin prezent.

-Galiope, lasa-le!

-Dar, unchiule, … !

-Nu e ziua potrivita pentru predici. Ce-ar fi sa iertam? De dragul ei. Asta ar fi vrut.

Lady Galiope a cautat ajutor din partea Printesei, dar aceasta nici macar nu parea sa-i fi observat prezenta. Nu mai plangea; avea deja ochii uscati de lacrimi. Atat de uscati incat o dureau. Era adancita in ganduri, in amintiri. Ii era greu sa accepte ca a mai pierdut o persoana.

Ajungea sa fie singura. Deja toti cei cu care a crescut nu mai erau. Toti Lorzii si Domnitele care au insotit-o la Vila faceau parte din a treia generatie pe care o prindea. Pana si Galiope: bunica ei a fost sora lui Viktor. Se duceau cu totii, numai ea ramanea. Asta ii era soarta unui Conducator adevarat. Trebuia sa treaca peste orice problema personala pentru a avea grija de supusi. Pentru ei traia doua secole. Pentru ei si binele lor.

Il mai avea doar pe Viktor. Daca lui i-se intampla ceva… Nu, nu putea permite asta. Trebuia sa il protejeze cu orice pret, chiar daca asta insemna sa il indeparteze de ea si viata ei.

tumblr_ma3p0mEAwv1r331r3o1_500_large-Iesiti de aici! zise, uimita de tonul dur din vocea ei.

A vazut-o cu coada ochiului pe Galiope cum le impingea pe fete de dupa umeri afara, cum a fost nevoie de toate patru sa o scoata pe Corina de acolo, dar aceasta nu s-a lasat pana nu i-a spus ceva ce ea nu a auzit, cum Viktor s-a ridicat intr-un sfarsit si a plecat si el, lasand-o sa stea singura, cu inima sfasiata in bucati, langa trupul inca cald al celei mai bune prietene a ei. Si-a imaginat-o pe mama sa stand langa ea si consoland-o. Inca nu vrea sa realizeze ca singurele de care avea nevoie erau amandoua moarte.

Partea a VIII-a

In sfarsit, puteau termina Leacul! Mai era putin si o salvau pe Lady Aylin! Toate trei au scoas din dulapul paharele si cilindrul ce cotinea ingredientele Leacului.

-Care e ordinea?

-Intai lacrimile. Trebuie sa amestecam in sensul acelor de ceasornic in timp ce turnam sucul din boabele de ienupar.

Hanna si-a asumat rolul de a amesteca in timp ce Irina turna un lichid transparent. Lacrimile de pheonix se omogenizau cu Esenta de albastrele si pudra de unicorn cu cat vrajitoarea amesteca mai mult. Dupa aceea, Catharina a turnat rubinele. La sfarsit a capatat culoarea florilor de liliac si avea un parfum placut si dulceag. Din paharul in care s-a amestecat si s-a format Leacul Irina a turnat lichidul intr-o sticluta speciala, iar apoi i-a puse un dop. Lua un snur de sfoara pe care atarna o hartiuta inscriptionata de Catharina cu litere citete.  ”Leacul Mimpsy’‘.

-Ei bine, in sfarsit e gata, zise Hanna nevenindu-i sa creada.

-Da, dar trebuie sa-l verifici.

„Corina! Ce faci? Vino imediat aici! Leacul e gata!”

-Of! Bine, Cathy, dar nu sunt sigura ca fac totul cum trebuie.

Hanna a turnat o picatura din Leac pe o lama de sticla. Din palma ei a aparut un ecran verde si transparent, conectat la un aparat care semana cu un scanner portabil, dar care functiona mai mult ca un fel de tomograf, avand in vedere ca folosea raze X. Dupa ce a scanat substanta pe ecran a aparut compozitia Leacului cu toate ingredientele, modul de preparare si toate intrebuintarile. Inainte sa poata citi ceva totul a disparut, fiind inlocuit de o bifa mare si verde.

-Asta inseamna ca e bine?

-Da, dar nu pot stii daca Lady Aylin nu va avea vreo reactie alergica la unul dintre ingrediente, daca nu o va slabi si mai tare sau daca va avea vreun efect asupra ei. Dupa cum scria pe ecran unii pot sa nu-l simta. Este unul dintre putinele Leacuri care pot fi ignorate de corpurile bolnavilor.

-Stai putin! Vrei sa zici ca ai citit ce scria pe ecran? intreba Catharina nevenindu-i sa creada.

-In parte. Acum cred ca ar trebui sa-l bea. Sapte picaturi sunt suficiente. Trebuie a ne gandim cum sa o convingem sa-l ia.

-Il putem pune in ceai.

-Nu, nu putem. Trebuie sa-l bea fara alt lichid sau fara vreun fel de mancare. Acestea ar putea contribui la efectul lui secundar.

-Care e efectul secundar?

-Sa nu fie nici un efect.

Lavendar CocktailToate au ramas in tacere, gandindu-se la o modalitate de a o convinge pe Lady Aylin.

-Daca nu va accepta sa-l ia de bunavoie, zise Irina intr-un sfarsit, cred ca singura solutie ar fi sa o obligam sa ia cele sapte picaturi. Asta daca mai vreti ca ea sa traiasca.

-Bineinteles ca vrem, raspunse Catharina numaidecat.

Corina a deschise usa cu putere dormitorului, avand pe fata o expresie speriata.

-S-a intamplat ceva jos, in camera Printesei! Cand veneam spre voi cu Blacky am auzit miscare. Eu sunt prea inalta ca sa ma pot furisa, asa ca am trimis-o pe ea sa vada ce se intampla. Chiar acum ies mai multi Lorzi si Domnite, dar nu pot auzi ce spun… Uf, Blacky, concentreaza-te! O, nu! Acum urca Lady Galiope de la parter! De ce nu spune nimeni ce s-a intamplat cu Printesa?

-Sa o lasam momentan pe ea. Trebuie sa ajungem la Lady Aylin. Cu toti ceilalti care roiesc acum in jurul Iolandei avem distragerea necesara.

Au iesit din camera in liniste, cu cele trei spirimale dupa ele, si au coborat pana la etajul inferior unde se afla numai Blacky. Toti ceilalti au plecat. Au cotit spre dreapta mergand pe varfuri, pana cand au trecut de camera lunga a Printesei, iar de acolo s-au dus in graba la camera Domnitei. Holul era cufundat intr-o liniste apasatoare. Camera lui Aylin avea usa inchisa si chiar daca au batut nimeni nu le-a raspuns.

-Saraca! exclama Hanna. Inca doarme.

-Ei bine, v-a trebui sa o trezim, zise Corina si a apasat pe clanta usii.

Desi soarele lumina puternic afara, camera era cufundata in semiumbra. Perdele grele de catifea acopereau ferestrele, desi pozitia lor era schimbata fata de cea din seara trecuta, semn ca au fost de curand deschise. Inauntru era liniste si …gol. Nu era nimeni.

-Of! zise Catharina rotindu-si ochii prin camera. Nu-mi spune! A vrut sa-i fie alaturi Printesei ca o prietena adevarata asa ca au dus-o in camera ei.

-Daca a plecat de aici la Printesa inseamna ca s-a intamplat ceva grav, concluziona Hanna. Credeti ca au atacat ielele Vila?

-Cine stie? Nu asta conteaza acum. Trebuie sa o gasim. Nu mai avem mult timp la dispozitie.

Inainte sa-si termine vorbele, Irina si Sonny au iesit din camera, cu celelalte in urma ei.

-Ganditi-va in felul asta: daca ielele au atacat Vila, noi le vom da tuturor celor de aici un motiv de bucurie salavand-o pe Lady Aylin, continua ea. Poate ca vom avea o pedeapsa mai usoara.

-Pedeapsa?!

-Catharina, nu crezi ca o sa ne intrebe de unde stim de Leac? Si atunci ce vom face? Le vom spune adevarul, chiar daca asta ar insemna sa recunoastem ca i-am ascuns Printesei ceva in propria sa casa.

Au ajuns in fata usii camerei Maiestatii Sale, dar nu puteau auzi niciun zgomot de dupa ea.

-Corina, tine tu Leacul. Intru eu prima sa vad daca e si Lady Aylin aici.

parlour 001Irina a deschis usa si a fost prima care a pasit in camera de primire. Era ca un salonas destul de mic, inconjurat de patru pereti si doua usi, ambele inchise. Una ducea inainte, iar cealalta in dreapta. Toata mobila alba din cel mai bun lemn, modelata in mod armonios pe acelasi stil victorian ca si cea din camerele invitatilor, era cea care ocupa cel mai mult spatiu. Pe pereti tapetul alb cu model de frunze aurii stralucea in lumina venita de pe coridor. Un dulap de papuci se afla langa usa de intrare. Restul mobilei era compusa din fotolii, o masuta si un dulap inalt si ingust in care cel mai probabil se aflau mantiile Printesei. In spatul ramas incapeau lejer patru persoane, dar acum cel mai mult loc il ocupa Sonny, care se plimba peste tot pentru a inspecta. Trebuiau sa o gaseasca pe Lady Aylin.

-Si acum pe unde? s-a intrebat Irina, incercand sa aleaga usa potrivita.

Partea a VII-a

tumblr_lq4y2q9LEC1qlkvz1o1_500

In dimineata urmatoare Irina s-a trezit deodata cu rasaritul soarelui. A fost prea obosita ca sa nu fi adormit noaptea trecuta, desi s-a tot foit, invelit si dezvelit incat abia a reusit sa se cufunde cu adevarat in somn.

Nu credea ca vreuna din prietenele ei era treaza. Nu putea sa o simta mental pe Corina, asa ca nu voia sa incerce sa ia contact telepatic cu ea. Nu avea de unde sa stie daca Catharina era treaza, dar la cum o stia era posibil sa fie si un incendiu, iar ea tot dormea linistita. Hanna… ei bine, nu era departe si probabil ca nu se supara daca o trezea, dar era prea amortita sa se poata ridica. Leacul pentru Lady Aylin, antrenamentele si descarcarea de Energie au epuizat-o iar acum se resimteau.

A mai stat asa cateva minute, uitandu-se prin camera, pana a observat hologramul de pe noptiera. Avea beculete colorate de jur imprejurul micului aparat rotund, anuntand-o ca a primit un mesaj. L-a acceptat si imediat dupa tatal ei a aparut repede langa ea, speriind-o atat de tare incat era sa sara din pat, cu toate ca o durea tot corpul. S-a uitat la el mai bine si si-a dat seama ca era doar o inregsitrare a lui, tot o holograma. Un asa-zis „mesaj”.

          -Draga mea raza de soare, ce anume ai facut de ai si ajuns la respectabila Vila Beauregarde? E din cauza statutului tau fata de ceilalti elevi? Daca e asa, sper ca nu ai facut ceva rau, cum ar fi sa te lauzi sau sa oti bati joc de ceilalti copii care stii bine ca nu au acelelasi posibilitati! Sincer, sper sa mai fie si alti copii din familii importante, pentru ca altfel ai putea avea probleme. Daca nu e acesta motivul, atunci care e? Stii ca daca e ceva rau am sa ma supar, dar daca imi vei raspunde sincer te voi ierta. Oricum, incearca sa nu le dezamagesti pe Doamna Mika si pe matusa Natalia care te-au educat asa cum trebuie. Cum e acolo? Cum te intelegi cu Printesa? Ai aflat ce Putere Secreta ai? Stiu sigur ca este ceva minunat, incredibil, care o sa iti placa foarte mult. Mi-as dori sa te vad cand descoperi, dar este imposibil. Cum te intelegeai cu ceilalti inainte sa pleci? Aici totul este bine. Ma bucur ca ti-ai adus aminte de ziua majordomului si i-am transmis urarile tale de noroc, fericire si sanatate.

Ii parea rau ca nu a mai vorbit cu el altcumva inafara de mesaje. A evitat orice conversatie de teama sa nu ii intrerupa cineva nepotrivit, iar ea nici macar nu era explicita. Ar fi trebuit sa se astepte la avalansa lui de intrebari.

Si-a inregistrat raspunsul, alegandu-si cu atentie cuvintele. Nu i-a zis nici de aceasta data de Corina, dar a mentionat ca a venit cu inca patru fete care ii sunt cele mai bune prietene. Motivul pentru care se afla la Vila era faptul ca Printesa voia sa o cunoasca, dupa ce a auzit de la Contesa despre ea. Era mai bun motivul acesta decat cel real. Si-a cerut scuze ca nu putea povestii prea mult, avand in vedere ca e ocupata cu antrenamentele. Si da, Puterea Luminii era intradevar ceva minunat de care se bucura, indiferent cat de greu era sa o stapaneasca.

Dupa ce a trimis mesajul s-a trantit pe pat langa Sonny. Probabil ca dupa noaptea trecuta nu se va mai desparti de ea niciodata. Nu va mai asculta de acum incolo de ceea ce ii zice Madame Briana. Sa o lase pe catelusa la usa a fost o greseala foarte mare. Ar fi dat orice sa se poata retrage langa spirimalul ei, sau macar sa o vada langa ea, asa cum a avut-o pe Corina. Langa Goldenul Retriver si sora ei se simtea in siguranta. Bineinteles, niciodata nu o va folosi ca animal de paza. Nici nu ar fi putut, avand in vedere ca era un spirimal si era intr-un fel oglinda sentimentelor si a gandurilor ei, dar in caz de pericol un singur val de adrenalina i-ar fi fost suficint ca Sonny sa devina feroce si sa o apere.

Dar nu asta era important acum, ci Aylin. Cum putea sa o mai ajute? Voia din tot sufletul sa termine Leacul, dar din fericire avea si constiinta care-i spunea ca era inca prea obosita ca sa se poata concentra si o singura greseala ar fi costat o viata. Nu era o Potiune Alchimica ca sa o poata reface. Avea nevoie de cel putin una din prietenele ei, asa ca trebuia sa mai astepte. Ce altceva ii ramanea de facut?

S-a imbracat mai repede ca niciodata si cu Sonny in urma ei iesit pe coridorul pustiu. Au coborat amandoua pana la parter si s-au indreptat spre una din usile cunoscute. A apasat clanta şi au intrat in labirintul de rafturi insotite de un scartait lung. Acum tot ce-i ramanea de facut era sa caute Leacuri şi Potiuni Vindecatoare ce le-ar putea prepara in cateva ore.

Dupa cateva minute auzi o carte cazand cu cateva rafturi mai in fata. S-a gandit ca ar fi mai inteligent sa plece din zona aceea, dar totusi, nu a putut rezista tentatiei. Apropiindu-se, putea auzi cateva carti asezate din nou pe un raft si apoi cativa pasi. Si-a grabit mersul spre sursa zgomotului. Daca era Printesa? Cu siguranta ar fi intrebat-o ce cauta acolo la ora aceea si ar fi trimis-o inapoi in camera ei. Poate chiar i-ar fi interzis sa vina in Biblioteca fara permisiune si fara sa anunte pe cineva. Dar nimic rau nu-i putea face.

-Cine e acolo? auzi ea o voce binecunoscuta.

Spre groaza ei venea dintr-o alta directie decat cea din care s-au auzit cartile si pasii. Se parea ca si persoana ce a facut zgomot a auzit intrebarea caci acum era liniste deplina. Nu avea habar daca era bine sau nu ceea ce facea, dar s-a indreptat spre sursa initiala a zgomotului si a gasit-o pe fata cu parul aramiu, obrajii rosii si cu vreo patru carti groase in maini. Cand si-a dat seama ca cea ce o privea era Irina s-a uitat spre ea ca la o sfanta.

-Sa mergem, i-a soptit aceasta Catharinei. Vine Galiope.

Aceasta a incuviintat si au plecat pe varfuri in directia opusa vocii Domnitei. Au iesit din Biblioteca cu acelasi scartit al usii de lemn pe care au inchis-o cu o bufnitura, iar apoi au alergat, dar nici macar nu au ajuns la primul etaj ca un tipat le-a strabatut toata sina spinarii. Doar urechile lui Sonny au putut indentifica de unde s-a auzit si disperata Irina si-a dat seama ca era vorba de camera Printesei. Au inceput sa se auda multi pasi la etaj, iar ele nu stiau cum sa plece de acolo neobservate, fiind inca blocate pe scarile de la parter. Ardeau sa stie ce s-a intamplat, dar puteau intra in probleme daca erau prinse furisandu-se pe scari si in Biblioteca. Constiinta Irinei, care se parea ca functiona mai bine cand era obosita, i-a reamintit ca nu dadeau dovada de respect fata de gazda daca se plimbau prin locuinta fara instintarea ei. Nu doar cei de la etaj le puteau vedea, ci si cei de la parter, care inca nu au reactionat la auzul tipatului Printesei. Insa Lady Galiope putea veni oricand.

Larma de la etaj si faptul ca toti erau cu spatele la scari le-a fost de ajuns incat ele sa se poata strecura pana pe coridorul lor. Dar ce s-a intamplat? Si mai ales, de ce in camera Printesei?

-Nu am gasit altceva mai bun, isi ceru Catharina scuze cand au intrat in dormitorul Irinei. Erau doar carti cu Leacuri ce durau minim o zi pana erau suficient de fierte, dar tot mai trebuia adaugat cel putin un ingredient ce trebuia si el fiert cateva ore.

-Nu-i nimic. De obicei asa sunt Leacurile. In Biblioteca mi-a venit ideea sa caut Vraji de Insanatosire si Potiuni Instante, dar nu am avut timp.

-Am cautat eu, raspunse cealalta posomorata. Nu sunt carti cu Farmece de Insanatosire, doar Leacuri si cateva Potiuni, dar nici una nu face parte din categoria instanta.

-De cat timp erai acolo?

-De vreo ora cred. Acum zece minute am auzit usa deschizandu-se si mi-am dat seama ca a intrat cineva, dar am incercat sa evit. Cand ai intrat tu am crezut ca a iesit persoana ce intrase dupa mine. A inghetat cand am auzit vocea lui Lady Galiope.

-Da, si eu m-am speriat. Eram chiar intre ea si tine. Primul meu gand a fost sa vin la tine, desi nu stiam cine esti. Ma gandeam ca daca era Printesa ma poate ajuta. Dar mi s-a parut ceva ciudat cand nu a raspuns. Desigur, acum imi dau seama ca tu ai fi vrut sa te faci una cu pamantul in cea mai mare liniste.

-Ca bine zici!

De-abia apuca Catharina sa-si termine vorba ca s-a si auzit o bataie in usa.

-E Lady Galiope! sopoti Catharina albindu-se la gandul ca era prinsa facand ceva ce nu trebuia. A venit sa verifice daca dormim! O, Irina, stie ca noi am fost in Biblioteca!

-Irina, trezeste-te! au auzit-o ele pe Hanna de dincolo de usa. Trebuie sa terminam Leacul!

Partea a V-a

Printesa continua sa-si tina capul in maini si sa-l clatine in semn de negare. Intunecimea camerei ii crea umbre pe chip, imbatranind-o. Cearcanele ei si ochii rosii de nesomn o urateau in mod considerabil. Daca nu ar fi stiut toti ca era din cauza lui Aylin, cu siguranta Puterea ei ar fi fost pusa sub semnul intrebarii. Dar acum expresia ei reflecta durerea sufleteasca. Obrajii erau impietriti sub forma tristetii si ar fi durut-o daca ar fi incercat sa schiteze un zambet. Parul lung si ciufulit isi pierduse din stralucire. Daca nu ar fi fost rugata de mii de ori de Lordul Viktor, sufletul ei, cel pe care il iubea nespus de mult, probabil ca nici nu ar mai fi mancat doar pentru a sta mai mult timp cu Aylin.

Tot timpul a incercat sa ascunda faptul ca el insemna pentru ea mai mult decat un Nobil oarecare de la Curte, desi nu era o actrita prea buna. Toti cei care aveau ochi sa vada si-au dat seama de stentimetele lor reciproce. Il iubea prea mult ca sa ii puna viata in pericol. Nu erau timpuri pasnice pentru ca el sa poata fi recunoscut oficial de toti spusii ei ca un Conducator.

Beauregarde TitaniaDar ea nu va mai fi la fel nicodata. Cea mai buna prietena a ei murea in mainile sale. Viata ei atarna de un fir de ata pe care ea l-ar fi apucat si ar fi salvat-o daca ar fi avut cum. Dar nu mai stia ce sa faca. Era disperata si ii venea sa urle de neputinta. De cand se stia nu a plans la moartea cuiva. Pe mama ei a iubit-o si a admirat-o ca oricare alt copil. Isi aducea aminte si acum cum a ascultat de poruncile ei, chiar si cand avea 24 de ani. Cat de mult timp a trecut de atunci… avea mintea unei copile jucause, fara griji, nepasatoare la treburile altora atunci cand a urcat pe tron. Fugea si dansa prin curte alaturi de Aylin chiar daca o vedea toata lumea, dar ei nu-i pasa. Stia ca nu se vor opune pentru ca ea era mult iubita Printesa, iar parintii ei erau exceptionali si ea era sange din sangele lor. Din cauza comportamentului ei copilaresc multi Lorzi s-au intrebat daca este bine sa lase grijile regatului in mainile unei domnisoare imature.

Bineinteles ca s-a intristat la moartea mamei sale, dar nu a avut timp sa planga. Problemele regatului au venit peste ea ca o avalansa si nu mai avea timp sa se gandeasca la altceva. Dupa un timp s-a impacat cu situatia. Pe tatal ei il urase pentru ca a abandonat-o cand avea cea mai multa nevoie de el. Moatea lui nu a fost ceva neasteptat si era pregatita moral sa accepte si asta. A avut nevoie de tot sprijinul lui cand s-a intrunit Consiliul sa hotarasca daca ea era demna de rangul de Printesa Conducatoare. Cu prea multa truda i-a convis sa ii acorde o sansa. Ea, Printesa, a fost nevoita sa se roage de Nobili si sa isi calce pe onoare pentru a lua ceea ce ii apartinea de drept. Era de neaccepat! O, cat de mult l-a urat atunci! O singura vorba a lui in favoarea ei si nu mai era nevoie sa se injoseasca. Dar el nu a zis nimic, inchis in camerele lui. Cu timpul le-a dovedit Nobililor ca isi merita functia. S-a maturizat in doar cateva luni, preocupata numai de munca ei. Ajutata de Aylin, vesnica Aylin, care a fost mereu acolo pentru ea.

Beauregarde Iolanda-3Aylin era un inger intre ingeri. A ajutat-o in primele luni de domnie, spunandu-i cum procedau parintii ei, cum actionau, cum gandeau unele probleme si cum le gaseau raspunsul atunci cand ea nu-si amintea. A fost cea care a facut-o sa uite de toate grijile, spunand ca in ea poate avea incredere si a jurat sa o asculte, sa isi uite vechia viata si sa porneasca impreuna intr-un nou inceput. Tot ea a fost cea care si-a dat seama de sentimentele ei pentru Viktor si a incurajat-o asa cum ar fi facut cea mai buna prietena. Pe ei doi Iolanda a hotarat sa ii lase neschimbati, pentru a trai impreuna cu ea cele doua decenii de domnie. I-a cerut mamei sale sa ii lege de ea cu mult inainte ca Regina sa moara, dar au fost avertizati sa aibe mare grija de vietile lor, care in urma legaturii ii afecta pe toti trei, pentru ca ei erau instabili si mult mai fragili, neavand sangele regal care sa ii protejeze in fata timpului.

Acum se intampla exact ceea ce frica. Aylin murea, fiind slabita si de trecerea anilor. Inima ei a fost obligata sa bata mai mult decat ar fi trebuit. Daca ar fi fost mai tanara, mai puternica, poate supravietuia acum. Dar era prea tarziu. Din cauza ei, prietena sa cea mai buna murea.

-Lady Aylin, te rog si eu! spuse Hanna. Rezista pana dimineata!

-Dar ce e asa de important dimineata, dragele mele? Ce mai conteaza? Acum sau mai incolo, e acelasi lucru. Chiar daca Puterea Regenerarii a lui Galiope m-a ajutat mai devreme, a fost pentu un timp foarte scurt. Trebuie sa intelegeti si sa acceptati! Eu ma bucur sa va am pe toti aici langa mine.

-Nu! Nu se poate! Incercati din nou! ii zise Corina lui Lady Galiope.

-E prea periculos, zise repede Madame Lo. E prea fragila pentru inca o Regenerare. A suferit prea multe pana acum.

-Dar trebuie sa faceti ceva!

-Nu avem ce, ii explica Lady Galiope si din vocea ei se intelegea ca nu era deloc impacata cu gandul acesta, de parca ceva sau cineva ar fi oprit-o.Trebuie sa intelegi ca timpul poate vindeca unele rani.

-Aylin e puternica, ii spuse Printesa meditand, dar are nevoie de o lumina binefacatoare.

Partea a IV-a

Au urcat scarile interioare de marmura alba mergand toate ca printr-un vis. Tocurile lui Galiope si ale Brianei bocaneau, dar nimeni nu le mai lua in seama. Corina s-a gandit ca sunau ca ultimele batai ale inimii salvatoarei sale.

” Nu spune asta! „ii urla in minte Irina.

Era prea trista ca sa-i mai raspunda. Ofta in timp ce continuau sa mearga, mai mult din instinct, avand in vedere ca niciuna nu era atenta la drum.

-Aici, zise Madame Briana ragusita, in timp ce a deschis usa pe care gemenele au privit odata pe furis. Lasati-va spirimalele pe coridor! Nu puteti stii ce reactii veti avea si ar putea fi periculos.

Au intrat doar ele inauntru, prea absorbite de prezenta celorlalti pentru a mai putea privi decorul luxos. Prima pe care au vazut-o a fost Printesa, care statea la capatul unui pat. Vesmantul ei rosu sangeriu din matase acoperea bolnava, asa ca nu-i puteau vedea chipul. In jurul ei, aproape lipiti de pereti, stateau ceilalti zburatori si zane de rang inalt. Madame Lo, cea mai apropiata de intrare, privea pierduta, tinand in mana mai multe Leacuri cu care nu stia ce sa mai faca.

Au intepenit toate patru in usa, alaturandu-se imaginii subre. Nici macar aerul nu le mai inspira speranta. Mirosea a bolnav, desi cineva s-a ingrijit sa faca atmosfera cat mai sterila. Daca Catharina ar fi vrut sa inspecteze Aerul probabil ca nu ar fi gasit niciun fir de praf.

Lady Galiope le-a ocolit si a alergat pana la Printesa, luand-o in brate si sprijinindu-i usor capul de umarul ei. Cand atentia i-a fost indreptata spre bolnava, Iolanda a cazut pe scaunul din dreapta patului si si-a luat capul in maini, prinzandu-se descurajata de parul ei negru matasos. Langa ea a venit intr-un suflu de undeva dintre cei care stateau pe margine Lordul cu care a vorbit Printesa in prima noapte pe care fetele au petrecut-o in Vila. El s-a asezat in genunchi in fata ei si incepu sa ii sopteasca, dar Iolanda nu parea sa il auda.

-Draga mea, am adus fetele, asa cum ai cerut, ii zise Galiope lui Aylin.

De sub plapuma s-a auzit un scancet. Irina si-a luat de mana sora si a tras-o dupa ea pasind in continuare ca printr-un vis pana la patul cu baldechin. Ar fi vrut sa o aibe pe Sonny langa ea, sa se poata ascunde in blana ei aurie si sa o stranga in barate ca sa nu mai vada ceea ce urma. Cand au ajuns la pat si-au dat amandoua seama ca nu era doar un vis. Era ca un cosmar pe care nu ar fi vrut sa-l traiasca niciodata.

tumblr_m6wg93Rof01rwcd98o1_1280Chipul frumos si dulce a lui Aylin era acum doar piele si os. Sub ochii impaienjeniti, alta data plini de stralucire, avea cearcane adanci si intunecate. Buzele odata trandafirii erau acum mai rosii decat vesmantul regal al Printesei si subtiri ca linia orizontului. Parul fara stralucire era mai carunt si avea mai multe suvite arginti. Mainile alta data frumoase si elegante erau acum scheletice si au tremurat in timp ce si le-a intins spre cele doua. Amandoua au apucat-o instinctiv de cate o palma. Erau reci ca de gheata. O privire in jur, spre ceilalti aflati de fata, le-a confirmat faptul ca toti erau sobri, nemiscati, de parca ar fi fost niste statui aduse la viata. De abia li-se vedeau piepturile miscandu-se cand respirau. Pe chipul lor nu se citea nimic. Nu aveau nicio expresie. Priveau aflati undeva departe, adanciti in proprile ganduri.

-Dragele mele…, zise Lady Aylin cu o voce sugrumata, iar ele si-au reindreptat spre ea atentia.

-Iti multumim toate patru ca ne-ati salvat, Lady Aylin, ii zise repede Irina.

-Nu pot spune ca mi-a facut placere, dar sunt mandra ca am reusit sa le indepartez pe iele de voi. Sunt mandra si de voi ca ati reusit sa ajungeti aici tefere. Stiati, desigur, ca nu era intelept sa va intoarceti in oras.

-Driadele ne-au soptit sa fugim, marturisi Corina.

-Da, le-am auzit si eu. Nu vreau sa va ganditi ca as fi putut supravietui daca fugeam cu voi. Nu era nicio alta sansa ca voi sa ajungeti la Vila, iar dupa cum ati descoperit: viata voastra e mai pretioasa. Am auzit ca v-ati descoperit Puterile secrete. Sunt mandra de voi, spuse ea cu o voce stinsa. Foarte mandra de toate.

-Lady Aylin, te rog, rezista pana dimineata!

-Nu stiu daca voi putea, draga mea Corina. Eu sunt impacata sa va vad pe voi patru in siguranta si pe maini bune. Ii sunt pe deplin recunoscatoare Maiestatii Sale si as face orice pentru a ma revansa, dar nu sunt in stare. A facut mai mult decat tot posibilul pentru a-mi reda sanatatea, dar nu a fost sa fie. De aceea o rog sa ma lase sa-mi urmez drumul.

tumblr_ma3p0mEAwv1r331r3o1_500_large-Ti-am mai spus, Aylin, zise Printesa incet, dar o auzeau toti. Voi incerca sa te salvez pana iti vei da duhul!

-Atunci nu va mai trebui sa incerci prea mult, Iolanda.

-Nu, nu! Nu! Vei trai! Stiu ca asa va fi!

-Nu, Maiestate. Asta speri, nu asta stii. Insa te rog din nou, daca nu vrei sa te opresti din a incerca sa imi salvezi viata, macar dezleaga-ma de tine si Viktor. Daca voi pieri eu si suntem toti trei legati, veti pieri odata cu mine. Regatul si Lumea intreaga nu isi poate permite asa ceva, nu in vremurile astea. In plus, inca nu ai un Mostenitor. Poate ca iti e greu, dar gandeste-te la binele majoritatii.

-Dar Aylin, daca te dezleg nu vei trai mai mult de o ora, zise Iolanda, privind-o disperata.