Partea a IV-a

Au urcat scarile interioare de marmura alba mergand toate ca printr-un vis. Tocurile lui Galiope si ale Brianei bocaneau, dar nimeni nu le mai lua in seama. Corina s-a gandit ca sunau ca ultimele batai ale inimii salvatoarei sale.

” Nu spune asta! „ii urla in minte Irina.

Era prea trista ca sa-i mai raspunda. Ofta in timp ce continuau sa mearga, mai mult din instinct, avand in vedere ca niciuna nu era atenta la drum.

-Aici, zise Madame Briana ragusita, in timp ce a deschis usa pe care gemenele au privit odata pe furis. Lasati-va spirimalele pe coridor! Nu puteti stii ce reactii veti avea si ar putea fi periculos.

Au intrat doar ele inauntru, prea absorbite de prezenta celorlalti pentru a mai putea privi decorul luxos. Prima pe care au vazut-o a fost Printesa, care statea la capatul unui pat. Vesmantul ei rosu sangeriu din matase acoperea bolnava, asa ca nu-i puteau vedea chipul. In jurul ei, aproape lipiti de pereti, stateau ceilalti zburatori si zane de rang inalt. Madame Lo, cea mai apropiata de intrare, privea pierduta, tinand in mana mai multe Leacuri cu care nu stia ce sa mai faca.

Au intepenit toate patru in usa, alaturandu-se imaginii subre. Nici macar aerul nu le mai inspira speranta. Mirosea a bolnav, desi cineva s-a ingrijit sa faca atmosfera cat mai sterila. Daca Catharina ar fi vrut sa inspecteze Aerul probabil ca nu ar fi gasit niciun fir de praf.

Lady Galiope le-a ocolit si a alergat pana la Printesa, luand-o in brate si sprijinindu-i usor capul de umarul ei. Cand atentia i-a fost indreptata spre bolnava, Iolanda a cazut pe scaunul din dreapta patului si si-a luat capul in maini, prinzandu-se descurajata de parul ei negru matasos. Langa ea a venit intr-un suflu de undeva dintre cei care stateau pe margine Lordul cu care a vorbit Printesa in prima noapte pe care fetele au petrecut-o in Vila. El s-a asezat in genunchi in fata ei si incepu sa ii sopteasca, dar Iolanda nu parea sa il auda.

-Draga mea, am adus fetele, asa cum ai cerut, ii zise Galiope lui Aylin.

De sub plapuma s-a auzit un scancet. Irina si-a luat de mana sora si a tras-o dupa ea pasind in continuare ca printr-un vis pana la patul cu baldechin. Ar fi vrut sa o aibe pe Sonny langa ea, sa se poata ascunde in blana ei aurie si sa o stranga in barate ca sa nu mai vada ceea ce urma. Cand au ajuns la pat si-au dat amandoua seama ca nu era doar un vis. Era ca un cosmar pe care nu ar fi vrut sa-l traiasca niciodata.

tumblr_m6wg93Rof01rwcd98o1_1280Chipul frumos si dulce a lui Aylin era acum doar piele si os. Sub ochii impaienjeniti, alta data plini de stralucire, avea cearcane adanci si intunecate. Buzele odata trandafirii erau acum mai rosii decat vesmantul regal al Printesei si subtiri ca linia orizontului. Parul fara stralucire era mai carunt si avea mai multe suvite arginti. Mainile alta data frumoase si elegante erau acum scheletice si au tremurat in timp ce si le-a intins spre cele doua. Amandoua au apucat-o instinctiv de cate o palma. Erau reci ca de gheata. O privire in jur, spre ceilalti aflati de fata, le-a confirmat faptul ca toti erau sobri, nemiscati, de parca ar fi fost niste statui aduse la viata. De abia li-se vedeau piepturile miscandu-se cand respirau. Pe chipul lor nu se citea nimic. Nu aveau nicio expresie. Priveau aflati undeva departe, adanciti in proprile ganduri.

-Dragele mele…, zise Lady Aylin cu o voce sugrumata, iar ele si-au reindreptat spre ea atentia.

-Iti multumim toate patru ca ne-ati salvat, Lady Aylin, ii zise repede Irina.

-Nu pot spune ca mi-a facut placere, dar sunt mandra ca am reusit sa le indepartez pe iele de voi. Sunt mandra si de voi ca ati reusit sa ajungeti aici tefere. Stiati, desigur, ca nu era intelept sa va intoarceti in oras.

-Driadele ne-au soptit sa fugim, marturisi Corina.

-Da, le-am auzit si eu. Nu vreau sa va ganditi ca as fi putut supravietui daca fugeam cu voi. Nu era nicio alta sansa ca voi sa ajungeti la Vila, iar dupa cum ati descoperit: viata voastra e mai pretioasa. Am auzit ca v-ati descoperit Puterile secrete. Sunt mandra de voi, spuse ea cu o voce stinsa. Foarte mandra de toate.

-Lady Aylin, te rog, rezista pana dimineata!

-Nu stiu daca voi putea, draga mea Corina. Eu sunt impacata sa va vad pe voi patru in siguranta si pe maini bune. Ii sunt pe deplin recunoscatoare Maiestatii Sale si as face orice pentru a ma revansa, dar nu sunt in stare. A facut mai mult decat tot posibilul pentru a-mi reda sanatatea, dar nu a fost sa fie. De aceea o rog sa ma lase sa-mi urmez drumul.

tumblr_ma3p0mEAwv1r331r3o1_500_large-Ti-am mai spus, Aylin, zise Printesa incet, dar o auzeau toti. Voi incerca sa te salvez pana iti vei da duhul!

-Atunci nu va mai trebui sa incerci prea mult, Iolanda.

-Nu, nu! Nu! Vei trai! Stiu ca asa va fi!

-Nu, Maiestate. Asta speri, nu asta stii. Insa te rog din nou, daca nu vrei sa te opresti din a incerca sa imi salvezi viata, macar dezleaga-ma de tine si Viktor. Daca voi pieri eu si suntem toti trei legati, veti pieri odata cu mine. Regatul si Lumea intreaga nu isi poate permite asa ceva, nu in vremurile astea. In plus, inca nu ai un Mostenitor. Poate ca iti e greu, dar gandeste-te la binele majoritatii.

-Dar Aylin, daca te dezleg nu vei trai mai mult de o ora, zise Iolanda, privind-o disperata.

Anunțuri

Partea a III-a

Dupa-amiaza s-a anuntat a fi promitatoare. Lady Galiope le-a spus ca vrea sa le invete ceva nou cat mai curand posibil. Pentru a-i distrage atentia, Corina si Catharina s-au grabit sa ajunga pe malul lacului, in timp ce Irina si Hanna faceau ultimele modificari la Leac.

-Maine, de cum ma trezesc, amestec ingredientele si va fi gata, zise Irina cand a coborat scarile de marmura cu prietena a ei, urmate in deaproape de Goldenul Retriver si pisica portocalie vargata. Sper ca Lady Aylin sa mai reziste pana atunci. Nu mai stim nimic de ea de ceva timp. Ai observat ca Printesa pare sa evite subiectul?

Au iesit afara, pe domeniul Vilei. Vantul le flutura parul pe spate si aerul rece de toamna le racorea plamanii. Au alergat ca sa ajunga cat mai repede si sa inceapa antrenamentul. Vedeau in departare, deasupra lacului, un turn de foc construit de Corina si Catharina impreuna. Nu era de mari dimensiuni, dar Aerul se impletea cu Focul si formau o coloana impresionanta, luminoasa, care degaja caldura.

-Acum incercati sa il strangeti, striga Lady Galiope de la mal.

Cele doua zane zburau in jurul coloanei, fiecare stand in partea opusa celeilalte. Din mainile ambelor fete ieseau fascicule de lumina ce cresteau treptat, fiind sursa care forma turnul. Independent de ele, spirimalele lor zburau in jurul coloanei de foc, intr-o miscare diferita fata de cele doua fete. Ele se invarteau mai degraba asemenea Lunii in jurul Pamantului, spre diferenta de zane, care stateau mai rigide si incordate, incercand sa se sincronizeze.

Dupa cateva secunde turnul a inceput se despleteasca, Focul separandu-se de Aer. Cele doua Elemente intrau inapoi in palmele posesoarelor. Cand au ajuns in sfarsit Irina si Hanna, turnul nu era doar o minge mare de foc, care se despletea ușor, ca un ghem de lana.

images (2)-Cum merge? o intreba Irina pe Lady Galiope.

-Perfect. Amandoua se descurca uimitor de bine. E incredibil ca doar ieri si-au descoperit Puterile Secrete!

-Chiar ca e, aproba Hanna, admirand mingea de foc.

Cand mingea a ajuns sa fie doar o flacara si un vartej, Corina şi Catharina s-au apropiat una de cealalta si au strans in palme Energia magica. Fericite, au inceput sa chiuie.

-Fantastic! zise Hanna admirativ.

-AM REUSIT! strigau ele la unison, de dinainte sa ajunga pe pamant. AM REUSIT!

-Foarte bine! le felicita Lady Galiope. Acum, Irina, te-as ruga sa ne redai in miniatura sistemul nostru solar, in timp ce Hanna, daca va putea, bineinteles, va uni planetele cu lunile lor prin bare de energie technologica. Catharina, tu si Corina as vrea sa va odihniti cinci minute, iar apoi sa creati un vaporas intocmai ca si coloana de foc.

Au ascultat fiecare, vrajitoarele punandu-se pe pozitii in timp ce zanele se relaxau pe iarba, privindu-le. Irina si-a dus ambele maini la tample, nestiind ce trebuia sa faca, dar incerca sa isi imaginedze Galaxia. Ca la un semnal, a fost absorbita in totalitate de ceea ce vedea, incat se intreba daca era totul real sau doar in mintea ei. Vedea fiecare detaliu care depasea granitele imaginatiei ei. O mica parte a constiintei ei se ingrijora pentru cum va ajunge inapoi, pe Pamant, dar restul se bucura de calatoria universala. Planete, stele, asteroizi, sateliti… Si-a intins gratios mana dreapta, desi nu o putea vedea sau simti. Din capatul aratatorului a tasnit o raza de lumina aurie care s-a transformat intr-un mini-Soare. Raza a fost imediat urmata de alta care, de aceasta data avea culoarea argintie. Cu cat vedea mai multe detalii, cu atat complexul de mingiute se marea. Hanna le unea pe toate, trimitand raze de energie violete.

images (2)Sistemul era mai complex decat ceea ce le-a cerut Lady Galiope. Oamenilor le-au trebuit mii de ani sa descopere tot ceea ce vedea Irina in aceste minute. Prin lumina Soarelui, care se imprasitia pretutindeni in jurul lui, ea era capabila sa vada absolut tot ce in inconjura pana acolo unde razele lui nu mai ajungeau.

Abia cand au terminat au putut vedea vaporul din flacari pe care Corina si Catharina l-au facut intre timp. Era mai greu de mentinut pentru ca nu puteau sa se roteasca in jurul lui in cercuri din cauza ca nu avea o forma rotunda, asa cum a avut turnul de foc. Vaporul si-a umflat panzele in aerul serii si a pornit in primul si ultimul lui drum spre vazduh. In timp ce fetele il urmareau in calatoria lui spre apus, acesta devenea tot mai mic cu cat se departa mai mult. Cand era suficient de departe a pocnit, doua raze de lumina, una rosiatica si cealalta argintie zburand inapoi, in pieptul posesoarelor celor doua Elemente.

Tacerea linistitoare a fost curmata de pasi galagiosi ce coborau dealul. In vale rasunau tocurile groase ce se afundau in pamantul moale. Cele patru fete s-au intoars pe calcaie pentru a o privi pe cea care inainta spre ele, in timp ce Lady Galiope a intampinat-o la baza dealului, pentru a primi vestile mai repede.

-Ce s-a intamplat Madame Briana? intreba Lady Galiope.

-Domnta, Printesa a cerut sa veniti grabnic in Vila.

-E in legatura cu Aylin?

-Da. Lady nu mai poate rezista.

Vestea a cazut ca un fulger pe cele patru fete. Nu putea, pur si simplu nu putea muri acum! Leacul ei va fi gata in dimineata uratoare, trebuia sa mai reziste pana atunci!

-Da…, incerca Lady Galiope sa-si revina.

S-a intoars spre fete. Avea fata mai palida decat luna ce rasarea in spatele lor.

-Duceti-va in camerele voastre. Voi trece intr-o ora pe ceas la voi sa va spun ce se intampla. Ar fi bine sa stati in aceeasi camera. Irina, crezi ca le poti gazdui pe celelalte acolo, pana vin eu pe la voi?

Inainte ca aceasta sa accepte, Madame Briana le-a intrerupt.

– Lady Galiope, Domnita Aylin a cerut ca fetele sa vina cu dumneavoastra. Ar vrea sa vorbeasca cu ele.

-Dar…

-Maiestatea Sa a inganduit aceasta dorinta. Mi-a poruncit sa le aduc si pe ele.

Suvite crete si ude din parul lui Lady Galiope ii stateau lipite de fata in timp ce urca dealul, urmata de cele patru si de sefa personalului. Ploaia a inceput, fara sa mai fie nevoie ca cineva sa o creeze. Parca natura plangea moartea ce urma sa vina.

Partea a II-a

 535841_10151332773032477_1996967258_n

        Nu dupa mult timp s-au adunat toate patru in camera Irinei. Puterile nu erau singura lor grija. Nu puteau sa o uite pe Lady Aylin, care si-a riscat viata pentru ele.

Irina a inceput sa taie pietrele de rubin stralucitor, in timp ce o lingura de metal amesteca singura in paharul cu lichid albastru, controlata de Hanna cu bagheta.

-Maine pe vremea asta va trebui sa le adaugam in Leac, zise Irina referindu-se la pietricelele mici care reflectau in mii de fascicule rosii razele soarelui. Corina, vrei sa storci boabele de ienupar in castronul acela mic?

Sora ei s-a conformat, incercand sa se faca cat mai utila. Din punctul ei de vedere tot ce tinea de Potiuni sau ceva asemanator o depasea. Nu a fost unul din domeniile care sa ii starneasca intresul.

Catharina le privea pe toate, simtindu-se ca a cincea roata. Nu stia mai nimic despre Leacuri, dar voia sa invete, asa ca incerca sa tina pasul cu tot ce faceau celelalte.

-Frumoasa bagheta, ii zise ea Hannei. Din ce e?

-Din lemn de castan cu piatra de cuart si ametist.

Era neteda, la mijloc cuartul era prins cu placute subtiri si nu foarte late, din lemn, iar apoi continua sa fie neteda si se subtia pana in varf, unde era prins ametistul de firisoare de lemn mici.

Catharina le-a aratat si ea bagheta. Avea manerul gros, era sculptata cu noduri, iar la mijloc intr-o capsula aproape acoperita se afla o piatra de carneol, vizibila prin ferestre sub forma de romb. In varf triumfa o frumoasa scoica alba, lucrata astfel incat sa luceasca si sa reflecte luminile din jurul sau.

Cum tot era momentul dezvaluirilor, gemenele si-au scos baghetele deodata. Modelul era total diferit, dar lemnul avea aceeasi culoare: trandafir. Nici pietrele nu erau identice, dar cumva tot semanau. La mijloc bagheta Irinei avea piatra soarelui, iar a Corinei piatra lunii. Singura diferenta majora era piatra galbena de citrin din varful baghetei vrajitoarei, care nu semana in niciun fel cu cristalul alb al Corinei.

Irina si-a amintit de vanzatorul de baghete. El i-a spus despre tainele baghetelor, despre legatura Magica dintre acestea si posesor. Oare diferenta dintre ea si Corina era facuta de piatra soarelui si piatra lunii? Ce insemna asta? Ca Magia lor interioara era la fel de puternica, dar foarte diferita? Si celelalte doua pietre? Sa fie chiar lucrul la care se gandea de dimineata? Ele sa fie simbolul infatisarii exterioare? Desigur.

-Catharina, i-a intrerupt Hanna meditatia, vrei sa pui lacrimile de pheonix in ceaun?

Dupa ce zana a turnat toate pietricelele albastre transparente in forma de lacrima, Hanna s-a concentrat, incercand sa isi exteriorizeze Puterea macar acum, cand avea nevoie de ea. Cu greu a reusit sa formeze cateva bare de metal, unite intre ele. Le-a modelat ca un trepied pe care i l-a inmanat Corinei.

-Incingele putin! Trebuie sa topim lacrimile.

Corina l-a luat cu grija in mainile ei incinse. Treptat devenea din ce in ce mai rosu. Intre timp Hanna a facut si un suport pe care sa aseze trepiedul dupa ce se incalzea suficient. Dupa ce au pus micul ceaun care continea lacrimile, Corina a luat o lingura si a inceput sa amestece.

-Catharina, pune boabele de ienupar stoarse in dulap, langa Esenta de albastrele si amesteca timp de zece minute. Daca nu, se va intari. Corina, nu te mai obosi, lacrimile trebuie sa stea trei ore la foc mic pentru a se topi. Mai bine adu Argintul Lichid din dulap.

Fata s-a conformat imediat. I-a aus Irinei Substanta argintie, in timp ce vrajitoarea aduna toate rubinele care acum nu erau mai mari de doi centimetri.

-Ce vrei sa faci cu el?

-Asta, facu ea si turna in paharul cu argint toate rubinele.

Instantaneu, din el inceput sa iasa aburi rosiatici.

-Incalzeste-o, te rog! Eu o sa amestec.

Corina tinea in maini paharul de sticla, rugandu-se sa nu-l sparga. Cand Substanta a devenit omogena, l-a asezat paharul langa toate celelalte din dulap.

-Acum trebuie ca lacrimile sa se topeasca si pudra de unicorn sa se amestece cu Esenta de albastrele. Maine, de dimineata, vom putea amesteca toate astea.

Dupa ce au terminat s-au asigurat ca nu le-a ramas nimic inafara dulapului si au coborat la micul dejun.

Leacul de după răsărit: Partea I

Dupa nici cinci minute Irina a cotit singura spre Coridorul Zburatorilor, cu mersul ei apasat bubuind pe podea. A lasat-o pe Sonny in camera lor, cu ochii in patru in caz ca venea cineva (cel mai probabil Lady Galiope) sa cerceteze camerele. In minte isi pregatea scuza si incerca sa poarte conversatia care urma sa aibe loc, incercand sa se obisnuiasca cu faptul ca se putea intampla orice.

Era atat de adancita in ganduri, incat s-a speriat cand a realizat ca era privita de doi ochi mari si caprui, ascunsi in spatele unei usi intredeschise. In pijamale si cu parul lung nearanjat, Catharina iesi pe coridor, sa o intampine. Cercetandu-i atent parul care stralucea in lumina venita din camera, Irina si-a adus aminte de aripile ei care se potriveau cu nuanta de bronz a parului. Nu erau la fel de elegante ca aripile Corinei, dar atrageau atentia. Erau probabil identice cu cele alei specii Melitaea cinxia, sau ceva asemanator. Una din numeroasele carti pe care le avea acasa era despre toate specile de fluturi si avea ilustratii ce se miscau pe pagina, facand fluturii sa zboare din litera in litera atunci cand citea.

images (1)         -Am auzit pe cineva venind, ii zise zana, facand o grimasa cand i-a vazut parul. Ai mai vorbit cu Corina? Stii, nu ti-as recomanda sa o trezesti acum… Da-i timp! Las-o sa se gandeasca putin!

-S-a gandit deja. A oprit ploaia. Oricum, nu pentru asta o cautam ci pentru dezastrul de aici!

Ca sa se faca mai clar inteleasa a indicat spre par.

-Nu stii ceva ce m-ar putea ajuta, nu-i asa?

-Nu. Imi pare rau, Irina, spuse sincera cu accentul olandez mai evident ca niciodata. Parca ai stat toata noaptea cu capul in jos, ca un liliac. Incearca sa stai pe tavan, poate isi revine!

-Chaty, nu-i de gluma! E un dezastru! Cum sa ma prezint in fata Printesei asa? Am nevoie de ajutor si avand in vedere ca eu si Corina avem parul de aceeasi lungime si textura ea e cea mai buna persoana la care sa ma duc.

A intrat in camera ei, stiind ca prezenta i-a fost simtita, chiar daca sora sa inca mai dormea. Blacky putea auzi pana si in somn fiecare miscare. Abia cand a vazut ceasul mic de langa dulapul de papuci si-a dat seama cat era de devreme. Desi avea o lumina puternica, soarele abia a rasarit. Daca o trezea? Probabil ca ar fi fost ultima picatura, avand in vedere mofturile pe care le-a facut seara trecuta.

-Stai calma! Nu dorm, ii spuse din dormitor Corina cu o voce somnoroasa.

Simtindu-se singura pe holul mic al camerei s-a grabit sa deschida urmatoarea usa. A fost nevoita sa se aplece ca sa poat intra. Parul, oricat de moale si perfect aranjat ar fi fost ziua trecuta, era deplorabil cu firele electrizate, groase si dure.

Corina statea turceste pe pat, asteptad-o. Putea banui din fragmentele neclare pe care le auzea in gandurile Irinei de ce a venit la ea. Totusi, cand a intrat in camera i-a fost greu sa se abita sa rada, dar cand i-a vazut privirea disperata din ochi a stiut cat pret pune pe imagine. Asa ca nu a ras ci a lasat-o sa inceapa conversatia.

-Iarta-ma ca te-am trezit, spuse Irina fastancindu-se in dreptul usii. In legatura cu aseara… Stii, eu nu am vrut…

Ii auzea balbaiala atat verbal cat si in minte. Vazand-o acum, nerabdatoare si cu atentia atintita asupra ei, a uitat tot ceea ce si-a planuit sa spuna.

-Nu, eu imi cer iertare, zise Corina ca sa o salveze din propria piedica mintala. Nu ar fi trebuit sa ma comport asa.

-Nu, nici eu.

Intre ele s-a lasat o liniste apasatoare. Corina astepta ca sora ei sa fie cea care va spune ceva ce le-ar readuce in acea stare relaxanta pe care o aveau de fiecare data cand erau impreuna. Insa Irina nu stia ce ar putea spune. Cu cat taceau mai mult cu atat erau mai disperate de a salva situatia. Erau constiente ca cearta din seara trecuta nu le-a fost folositoare din nicio privinta, mai ales ca inca incercau sa se obisnuiasca cu prezenta celeilalte. Trebuiau sa spuna ceva, orice! Cu cat se gandeau mai mult ca trebuie sa rosteasca cateva cuvine, cu atat cuvintele se incapatanau sa iasa. Daca taceau acum… era posibil sa taca si pentru urmatorii ani; chiar daca fiecare stia ca are o sora, nu mai avea ce sa vorbeasca cu ea, asa ca de ce sa mai incerce sa poarte o conversatie care nu ducea niciunde, la fel ca cea care o aveau acum? Pana la urma, ce puteau spune? Nu mai era nimic de zis. De aseara pana acum nu s-a mai intamplat nimic fara ca cealalta sa stie… inafara de…

-Parul tau! Banuiesc ca vrei sa te ajut, nu?

tumblr_lqx5oiITwZ1qj0ua1o1_500 -Poftim? A, da! Da, te rog! Cum sa ma prezint in fata lor asa?

-Hm, sa vad ce pot face.

S-a ridicat in picioare pe pat, incercand sa se concentreze. Nu mai trebuia sa isi demonstreze Puterea, ci sa o controleze. Nu putea sa o lase libera si sa riste viata surorii sale. Nu voia sa se gandeasca ce s-ar putea intampla. Nici nu avea cum. Toata fiinta ei era concentrata pe flacara din interior. Nu voia sa o exteriorizeze cu totul, ci doar caldura ei. Simtea in palme un aer cald, suficient de puternic incat sa domoleasca parul Irinei. A auzit-o pe aceasta spunandu-i ceva, dar nu a inteles ce. Era prea concentrata pe lupta interioara. Puterea dorea sa iasa afara, pana si ea insasi voia sa arate tot ce poate, dar constiinta era mai puternica. Trebuia sa se stapaneasca. Fiecare por prin care iesea Elementul magic era conectat la mintea ei si trebuia stapanit de aceasta. Orice greseala putea fi fatala.

Putea ea sa o omoare pe Irina in incercarea de a o ajuta, asa cum s-au temut parintii lor acum cincisprezece ani? Nu si-o putea imagina moarta. Era prea vie. Avea o viata de trait si un suflet cum rar se gasea pana si in neamul zanelor. Pentru o vrajitoare era unica. Cum ar putea tocmai ea sa risipeasca asa ceva? Acum nu mai erau in varsta de un an ca sa se poata rani involutar. Se presupune ca Printesa a stiut ce a facut atunci cand le-a reunit, invitandu-le la Petrecerea de Ceai. Acum nu mai era un pericol pentru Irina. Cel putin, asa spera.

A stiut cand a terminat, chiar daca inca era cu ochii inchisi. Treptat a inceput sa isi revina si sa simta tot ce era in jurul ei. Razele soarelui incalzindu-i pielea acolo unde o lumina, mirosul lemnului vechi al mobliei, patura moale care o gadila acolo unde o atingea, parfumul proaspat-floral al perdelelor de la baldechin…

-Uau, poti sa zbori fara aripi!

A deschis ochii, temandu-se sa nu cada de la inaltime. Nu plutea, asa cum s-ar fi asteptat sa faca cand a auzit exclamatia surorii sale, ci se afla in acelasi loc ca mai inainte, in picioare, pe pat. Nu era nimic schimbat, inafara de parul revenit la normal al Irinei.

-Cum sa zbor fara aripi? intreba ea, fiind sigura ca Irina avea chef de glume.

-Ei bine, stiu ca nu-i normal, dar tu poti! Probabil ca e din cauza ca esti zana Focului, care e un Element. Asa s-ar explica. Oare ce altceva mai poti face? Si daca eu am Puterea Luminii inseamna ca pot sa luminez? Ma intreb cum… ? Ai facut ceva nou? Te-ai concentrat mai tare? Sau e din cauza ca abia te-ai trezit si esti plina de Energie? Oare si eu pot acum daca incerc?

-Irina, calmeaza-te. N-am facut nimic. Sunt sigura ca ti-ai imaginat. Aerul era prea cald. Probabil ca mintea ti-a jucat feste.

Si-a dat seama ca nu o va crede oricat de mult ar incerca sa o convinga. Trebuia totusi sa incerce. Era ceva serios, care ar fi putut sa le avanseze antrenamentul.

-Fetelor, sunteti bine? intreba Catharina, intrand in dormitor cu soimul ei pe umar.

Cerceta cu privirea camera, dar nu gasi nimic neinregula. Isi fixa privire pe cele doua surori care stateau fata in fata si pe Blacky, care statea cuminte pe pat, in spatele Corinei.

-Pai… Ma bucur ca inca mai traitit. Dupa ce ai intrat tu, Irina, nu am mai auzit nimic si ma simteam ca intr-una din povestile cu crime, asteptand sa aud o miscare sau ceva sa-mi pot da seama ca nu am ramas singura in casa cu ucigasul. Imi era si frica sa nu vina Lady Galiope si sa ma prinda pe Coridor, nefacand nimic. Cine stie cum ar fi reactionat? Nici nu vreau sa ma gandesc la intrebarile pe care mi le-ar fi pus.

Catharina se cutremura, gandindu-se la o Lady Galiope suparata. A ridicat privirea, exact la timp pentru a observa doua expresii identice ce se uitau la ea, cu priviri curioase si zambete largi. Pana la urma chiar sunt gemene, se gandi ea.

Partea a VI-a

tumblr_m6kjcq0uRK1qfrmv3o1_500Irina s-a trezit in acea dimineata odata cu rasaritul soarelu. Lumina scalda camera ei cu mobila aurie. Totul era stralucitor. Era o noua zi. Un nou inceput.

S-a dus spre fereastra, pasind pe varfuri pe covorul pufos, cu camasa ei de noapte alba gadilindu-i gleznele. A auzit ciripitul unor mierle cu coada aurie si voia sa le vada. In drumul ei spre fereastra s-a vazut cu coada ochiului in oglinda, iar imaginea era una ingrozitoare.

-AAH! striga ea, sprijindu-se de mobila din spatele sau.

Parul ei lung, blond auriu, cu bucle frumos ondulate, pe care il adora atat de mult, mai ales ca stia acum ca era unica asemanare pe care o avea cu mama ei si cu familia din partea sa… statea in totalitate in sus! Incerca sa si-l aseze cu manile dar nu facea altceva decat sa-l electrizeze si mai mult.

Asta chiar e grav! isi zise ea, privind oripilata imaginea din oglinda.

De cand se stia aspectul ei era unul din lucrurile la care tinea cel mai mult. A fost foarte norocoasa ca s-a nascut cu un par moale, blond si incredibil de stralucitor ca aurul, cu o piele alba si fina si cu ochii albastrii-verzui ca ai tatalui sau. Acum stia ca avea mult farmec fizic mostenit de la mama ei, care era o zana. Doamna Mika, doica ei, a invatat-o ca pentru o familie cu un nume important aspectul si comportamentul erau esentiale. Crescand educata astfel, ea si-a facut o mare pasiune pentru haine si accesori. Desi Corina era foarte frumoasa fiind o zana in mai mare masura decat era ea, nu era la fel de pasionata ca Irina. Ea nu avea o garderoba numai din haine de la celebrii designeri care foloseau materiale pe care apoi le vrajeau sa isi schimbe culoarea, sa straluceasca intr-un anume fel, sa isi schimbe taieturile dupa dorinta clientului sau sa fie in permanenta curate. Ea nu avea nici accesorile pe care Irina le purta in permanenta: de la agrafe de par cu stelute pana la bratari si lantisoare subtiri, din aur sau pietre semipretioase. Desigur, Irina nu putea sa nu aprobe faptul ca sora ei avea haine frumoase, atent alese de matusa Iuliana, sau de ea insai, dar nu era acelasi lucru. Irina a crescut cu moda, ajungand sa fie ceva natural. Corina in schimb, nu. Ea se imbraca cu ce voia, oricand dorea. Pentru Irina asta ar fi insemnat publicitate proasta pentru familia ei.

Dar cum sa isi rezolve aceasta problema? Avea nevoie categoric de cineva, dar de cine? Hanna era cea mai inteligenta si se afla cel mai aproape de ea. Probabil ca ar fi putut sa o ajute cu un Farmec, dar avamd in vedere ca parul ei era tuns scurt, in stil bob, nu ar avea de ce sa se confrunte cu electrizarea peste noapte… Oare electrizarea sa se fi produs in urma energiei primite de la Luna? Asa se va intampla de acum de fiecare data cand va primi Putere?

Si-a adus aminte de Chatarina, care stia multe Farmece, dar se indoia ca putea sa o ajute. Catharina avea un par frumos ingrijit, care probabil ca nu s-a confruntat niciodata cu electrizarea. Atunci cine? Printesa? Nici gand! Nu se va prezenta in fata ei aratand asa! Sora ei?

S-a privit in ochi in oglinda. O lacrima dadea sa apara, dar a indepartat-o repede cu un deget.

-E numai vina ta! isi spuse, iar Sonny scheuna de pe pat. Tu ai inceput cearta. Nici nu aveai un motiv serios. Ea avea dreptate: padurea avea mai mare nevoie de noaptea trecuta decat tine. Uita-te cum ai ajuns din cauza egoismului tau! Ea a fost atat de buna sa iti indeplineasca dorinta…

Dar acum stia ce trebuie sa faca.

Partea a V-a

-Baldur, nenorocitule, de ce nu ai cercetat si dealul? striga un barbat cu o voce puternica. Trebuie sa cunoastem intreaga zona, ai inteles!?

-Aveti mare dreptate, Inaltimea Voastra, dar dealul era situat la marginea orasului. Inima Naturii e foarte bine pazita de Vrajile ei protectoare, iar acestea includeau si dealul. Nu ne-am putut apropia mai mult.

-Daca erau ss-si a-sss-upra dealului, in-ss-seamna ca e ceva acolo, Maies-ss-state! spuse Echidna, femeia-sarpe.

-Da, e intradevar posibil ca acolo sa-i fie resedinta, dar nimic nu e sigur daca nu cercetam! Te vei intoarce la goblinii-spioni si le vei spune sa cerceteze dealul. Mai ia cinci nevastuici. Ia ce vrei tu, dar adu-mi harta actuala si completa a Inimii Naturii! Ai inteles?

-Asa voi face, Inaltimea Voastra.

-Duceti-va! Plecati de aici, toti! Acum!

Minotaurul Baldur parasi camera insotit de Echidna si cativa vrajitori. In urma lor se auzeau pe coridor pasi, zgomote de copite si un trait serpesc specific femeii.

-Este intradevar posibil sa fie acolo resedinta ei, dar la ce te va ajuta asta? il intreba o femeie tanara iesind din ascunzatoarea ei dupa ce se asigura ca nu mai putau fi auziti.

Nimeni nu i-a remarcat pana atunci prezenta, dar el nu a parut deranjat de faptul ca ea a stat ascunsa. Ceva ii spunea ca ar fi trebuit sa se astepte ca ea sa vrea sa stie totul.

-Nu intelegi, Rahela. Trebuie sa-i stiu toate miscarile! Trebuie sa stiu absolut tot ce face!

tumblr_m3ak1gXrdf1rn8vkeo1_500-De ce? Suna ca si cum ai facut o obsesie pentru ea!

-Nu e obsesie. Trebuie sa o cunosc ca sa o inving. Trebuie sa-i stiu trecutul, prezentul si viitorul. Daca ii stiu miscarile politice ii stiu viitorul, daca ii stiu viata de zi cu zi ii stiu prezentul, iar trecutul il cunosc deja din cauza legaturii scarboase de sange pe care o avem. Prezentul il voi afla de la Samira si Simon, asta nu va fi o problema. Tot ce nu stiu e viitorul ei! Pentru asta am nevoie de Baldur si de goblini. Trebuie sa-i cunosc stilul, gandurile, sa vad cum actioneaza!

-Si iti trimiti razboinicii sa o spioneze? Crezi ca ea nu-i va Simti?

-Ba da, dar trebuie sa plece in curand în Orasul Impadurit. Atunci se vor putea apropia luptatorii de Inima Naturii. Trebuie sa afle ideile ei si noile legi pe care le aplica.

-Si cum vei afla harta din ineriorul protectiei Inimii Naturii?

-Nu-ti fa griji, draga mea. I-am pregatit o surpriza Cassandrei mult timp.

A fost intrerupt de mai multe lumini care ieseau din buzunarul Rahelei. Fara sa fie deranjata, aceasta a scos sursa de lumina: un hologram. A apasat in diferite locuri, fara ca sotul ei sa poata vedea ce face. Intr-o clipa o lumina rosie i-a scanat pe amandoi, iar apoi intre ei a aparut Simon.

-Buna, mama…, tata!

Parea stanjenit de prezenta tatalui sau acolo. Stia ca acum nu mai avea ce rau sa-i faca, dar tot nu-i convenea faptul ca se afla atat de aproape. Chiar daca holograma lui nu era vie, parea aproape natural.
Parintii lui ii puteau vedea parul rosu contrastat de ochii albastri si pielea alba. Nu avea pistui, dar asta nu il facea sa fie mai frumos. Trasaturile lui nu erau armonioase. Fata lui parea dura, rigida, cu chipul ascutit si o cu o privire rece, de gheata. Era inalt, cu brate si picioare suficient de groase inca sa nu fie slab, dar nu era deloc puternic.

Langa el era spirimalul lui, o vulpe mai mult portocalie decat roscata, care era la fel de stanjenita de prezenta tigrului, spirimalul Contelui.

-Simon! exclama mama lui, bucuroasa la vederea Mostenitorului.

-Ce ai descoperit? il intreba direct tatal.

-Am cunoscut o fata…

-Nici sa nu te gandesti! l-a intrerupt Contele.

-… care a disparut inainte de prima ora de Bunele Maniere impreuna cu o alta vrajitoare si doua zanisoare proaste. De asemenea a disparut si Profesoara. Pe aici sunt zvonuri cum ca a innebunit si le-a atacat in padure. Nu se mai stie nimic de ele. A venit alta Lady care sa ne predea.

-Si de ce ar trebui sa ma intereseze asta?

-Pentru ca nu e singurul zvon despre ele. Unii zic ca vrajitoarea are o sora geamana si aceasta ar fi una din zanisoarele ce a disparut impreuna cu ea in padure. Dar asta nu e posibil, nu-i asa?

Nimeni nu i-a raspuns.

-Crezi ca e vorba de Promisiune? si-a intrebat Rahela sotul.

-La asta ma gandeam.

-Ce promisiune? Mama? Ma mai auzi? Despre ce-i vorba?

-Nimic, dragule. Intorce-te la prietenii tai!

-N-am niciunul. Toti se cred veniti dintr-un basm si ajunsi in vacanta.

-Atunci caut-o pe sora ta. Va gasiti voi ceva de facut.

Si-a dat seama ca mama lui voia sa puna capat discutiei. Probabil ca iar trebuia sa vorbeasca cu tatal lui chestii secrete. Oricat de curios ar fi fost, a plecat, lasand-i singuri.

Black Stephan-1-Inca tin minte ziua aceea, spuse Stephan intr-un sfarsit. Am jurat sa ma razbun! Urma sa o inving pentru totdeauna pe Cassandra Swarovski! Tatal lui Baldur era Generalul goblinilor pe atunci. Soldatii aveau ordine clare. O parte urma sa incendieze padurea din jurul Inimii Naturii. Cand multimea incepea sa intre in panica restul urmau sa distruga orasul. Tinta finala era locuinta nobiliara. Ah, am fi reusit daca nu era batranul acela nechibzuit! Ne-a auzit exact atunci cand recapitulam planul! Ha, ce zi si-a gasit ca sa culeaga ciuperci otravitoare! S-a teleportat cel mai probabil in locuinta neghioabei si i-a spus totul. In nici cinci minute am fost inconjurati de armata ei de vrajitori si in curand li s-au alaturat zburatorii. Sageti-le zburau peste tot… Vrajile la fel… Mi-am pierdut trei treimi din Armata atunci. Au incercat sa ma prinda, dar m-am teleportat la cazarmile din sud-estul Secetei Sufletului. Am jurat sa ma razbun pe intreaga familie Brilliant, ceea ce am si inceput sa fac, dar cred ca merita ceva mai mult! Cand goblinii ramasi in viata au reusit sa se teleporteze inapoi, doi dintre ei aveau informatii despre batran. Erau raniti si intinsi pe jos langa cei morti, dar tot au fost in stare sa le auda pe nesuferite cand i-au promis strastrastranepotilor batranului Alchimist cea mai mare putere. Au trecut multi ani de atunci, e posibil ca aceste gemene de care vorbeste Simon sa fie stra… nepoatele batranului. Ghinionul lor. Vor suferi mult.

-Ce vei face in continuare?

-La asta ma gandesc. Trebuie sa aflu mai multe despre aceste fete. Poate Samira se va imprieteni cu ele.

-Te folosesti prea mult de copii!

-Trebuie sa se faca utili! Trebuie sa invete si altceva decat Vraji si Farmece!

-Sa invete ce? Cum sa se foloseasca de ceilalti?

-Exact! Daca totul merge conform planului, eu voi fi Imparatul Terrei si al Magiei! Omenirea va disparea odata pentru totdeauna! Simon va fi urmatorul la tron si il voi lua ca Ucenic. Samira ii va fi sfatuitoare. Ea e mai inteligenta, dar nu se arata a fi puternica ca sa poata deveni Conducatoare. Dar, daca nu stiu cum sa se foloseasca de Putere, se va folosi poporul de ei!

Rahela nu era atat de sigura. Cei doi aveau origini puternice in Conducere. Prin niciun mod nu s-ar putea lasa condusi de popor. Bunicii lor au fost Marchiz si Marchiza, cel mai inalt rang la care putea ajunge un conducator vrajitor. Ei au fost cei mai cunoscuti Conducatori dupa Regele Oberon si Regina Titania, liderii de atunci ai neamului cu aripi. Stephan era cel mai bine pregatit urmas, dar parintii lui au ales-o pe Cassandra pentru conducere. Atunci el s-a revoltat si s-a stabilit in Seceta Sufletului, capitala lumii magice intunecate, rupand orice legatura avea cu familia lui, dar nu inainte sa se razbune pe parintii sai. De atunci pentru el semnificatia titlurilor nobiliare nu mai conta, inafara de cel de Imparat.

-Trebuie sa ma gandesc cum sa ma folosesc de Puterea gemenelor.

Parul roscat al Rahelei a fluturat in adierea slaba a vantului ce intra pe fereastra, atunci cand s-a apropiat de Conte.

-Cred ca am eu o idee, spuse ea zambind rautacios.

Partea a IV-a

-Si cam cat va dura ploaia? intreba Irina cu o voce aparent nepasatoare in timp ce urcau spre urmatorul etaj.

-Cred ca toata noaptea, ii raspunse Corina mandra de ea, desi simti ceva  in spatele vocii surorii sale.

Acum ca se gandea mai bine, chiar a citit intr-una din carti ceva despre influentarea vremii, dar nu a fost prea atenta. Tot ce a facut afara a fost pe moment. Mintea ei nu a stiut efectiv ce trebuia sa faca, dar Focul da. Proababil ca era prima in istorie care avea acest Element si il folosea fara nicio problema inca din prima zi. Trebuia sa ii spuna cuiva asta. Ardea de nerabdare.

Un fulger a facut lumina holului sa palpaie brusc. Tunetul puternic nu s-a lasat mult asteptat.

-Perfect, pufni Irina amarata.

-De ce? Ce-i cu tine?

-Pai, cum sa-ti spun, facu ea ironica, chiar daca nu pot controla fazele Lunii, tot pot sa le vad.

-Ce vrei sa spui? intreba Corina mirata, gandindu-se ca a facut ceva rau.

Se parea ca intuitia nu a inselat-o mai devreme. Sora ei chiar era suparata.

-Noaptea asta asteptam primul patrar al Lunii!

Si era si egoista. Cu ce o ajuta Luna? In schimb, ploaia ajuta toata padurea.

-Ah, atunci scuza-ma ca imi folosesc Puterile in scopuri altruiste!

-Lumina Lunii e Puterea mea!

-Da, si Focul e Elementul meu!

-Puteai sa nu aduci ploaia in seara asta! Urma sa primesc Putere de la Lumina!

Deci despre asta era vorba. Mai multa Putere. Ei bine, o mica parte din constiinta Corinei si-a dat seama ca ea, ca posesoare a Focului, avea o sursa inepuizabila. Irina primea Puterea in fiecare zi de la Soare, dar cea de la Luna era mai rara. Probabil ca acum, cand era constienta de Puterea ei, zilele innorate si noptile ploioase erau ingrozitoare si o faceau sa se simta slabita. O facea sa fie… ca acum. Dar aceasta era doar o mica parte din constiinta Corinei. Majoritatea gandurilor ii erau impacate cu faptul ca a facut ce trebuia. Ea era un Element. In asemenea conditii, Natura avea prioritate.

-M-a rugat Printesa!

-Puteai refuza! Ai vrut doar sa te dai mare!

Blacky a izbucnit la auzul insultei. Pana atunci, intre cele doua cateluse nu a fost nimic mai mult decat un schimb de marituri. La auzul acuzatiei, Corina s-a simtit calcata pe nervi. De cand a cunoscut-o a simti ca trebuie sa faca totul pentru Irina. A simtit ca ea e cea de care are sora ei nevoie si stia ca ceea ce simtea era adevarat. Acum era altceva. S-a saturat sa traiasca pentru ea. Isi voia viata inapoi. Acesta era momentul ei si nu o va lasa sa i-l strice, chiar daca ii era cea mai apropiata ruda, chiar si prietena. Asa ca Blacky a latrat si a sarit sa muste.

library         -Nu-i adevarat! zise ea in acelasi ritm cu spirimalul ei. Nu am stiut ca vrei sa te holbezi toata noaptea la Luna, vrajitoare irascibila si egoista ce esti! Imi pare rau ca nu te-am lasat sa-ti incarci bateriile, dar stii, nu cred ca asta ar fi salvat vietile animalelor si a plantelor care mor de sete! Nu ca ti-ar pasa. Nu iti pasa de nimeni inafara de tine! Ti-am spus totul despre mama si tu nu ai scos niciun cuvant despre tata! Tine-l pentru tine!

S-a intoars pe calcaie si a plecat cu tot cu spirimalul ei pe Coridorul Zburatorilor, inainte ca cineva sa mai poata spune ceva.

-Aaa… Ne vedem maine! zise Catharina peste umar, fugind in urma Corinei.

Socul i-se citea pe fata.

-Da, asa e! ii raspunse Hanna dorind sa para entuziasta, insa nici ea nu credea ce zise.

-Ce e cu ea? izbucni Corina atunci cand cealalta zana a reusit sa o ajunga din urma.

Catharina nu prea voia sa se apropie. Simtea in tonul vocii ei ca nu mai era atat de furioasa, avand in vedere ca Irina nu mai era in prejma. Acum era mai mult tristete si dezamagire.

-Probabil ca…, zise ea nestiind cum sa isi faca vocea mai calma, … pentru ea sunt importante acum lucrurile legate de Luna si de Soare si orice altceva ce are legatura cu Lumina. E Puterea ei.

Focul e Puterea mea!

-Stiu, stiu! Dar… ei bine, tu puteai sa faci si maine o ploaie, pe cand ea nu mai vede noaptea urmatoare primul patrar.

-Nu-i lua apararea!

-Nu i-o iau, spuse ea repede, de teama ca Corina sa nu incerce sa se descarce pe ea. Incerc doar sa o inteleg.

Fara sa mai spuna nimic, Corina a intrat in camera ei. Patul mare si perfect aranjat o astepta cu caldura si intelegere. Printre pernele moi isi putea gasi alinarea.

Era bucuroasa ca Blacky nu a muscat-o pe Sonny. Ar fi facut-o probabil doar daca si ea ar fi lovit-o fizic pe Irina. Intr-un fel tot a lovit-o. A insultat-o fara sa ii fi dat ocazia sa ii raspunda. In aceasta noapte Irina nu doar ca a pierdut Puterea Lunii, ci si sora. Putea ea sa ii faca asa ceva? Totusi, era singura ei ruda care ii era aproape si trecea cu ea prin toata agitatia cu Lady Aylin, Leacul, Vila si Colegiul.

Incerca sa se autconvinga ca ploaia era pentru binele majoritatii. Luna nu ar fi trebuit sa fie atat de importanta pentru ea! Defapt era deja, i-a raspuns constiinta. Pentru Irina Lumina insemna Puterea. Dar de ce? De-abia in aceasta zi a descoperit-o! Da, dar si eu am descoperit Puterea mea tot azi, i-a raspuns din nou constiinta. Focul a devenit mai important pentru mine, asa cum a devenit si Lumna pentru ea. Si-a amintit de cuvintele Catharinei. Da, avea dreptate, ea putea face si ziua urmatoare o furtuna, dar in acea noaptea nu va mai fi Luna la primul patrar.

Se simtea vinovata. Cu respiratii sacadate, s-a cufundat in mintea surorii ei. Stia ca probabil isi facea singura mai mult rau, dar trebuia sa stie ce facea Irina. Avea nevoie de vocea ei. Trebuia sa o auda. Chiar si acum, tot ea era cea care o putea ajuta sa ia o decizie. Avea nevoie de sora sa. Din clipa in care s-au regasit nu mai puteau trai una fara cealalta. Asa trebuia sa fie. Puterea lor era impartita in doua, dar forma in intreg din care nu putea lipsi nicio parte. Amandoua erau esentiale. Amandoua erau totul, una pentru cealalta.

Irina era in camera ei, plangand si strangand-o pe Sonny in brate. Era coplesita de tot ce s-a intamplat in ultimele zile si stia ca era foarte obosita. De aceea a actionat atat de nepoliticos. Nu-i statea in fire sa fie rea. Nu asa a fost crescuta si invatata. A meritat sa fie certata de Corina. A meritat tot. Probabil ca acum o ura pentru ca a fost atat de artagoasa. Si din nou, rusinata, si-a dat seama ca a demonstrat ca nu era pregatita sa reprezinte familia. Asa ceva nu se putea accepta. Daca afla tatal ei…  sau mai rau, bunica! Nu doar ca i-ar sterge orice drept de a mai purta numele Brilliant, dar cu siguranta ar fi alungat-o si din casa. Conform normelor lor comportamentul ei a fost exagerat, rautacios. egoist… imatur… Bunica ei ura vrajitorii care erau asa. Daca ei vor afla… ea unde se va duce? Nu putea la mama ei, nu dupa ce tocmai a facut-o pe Corina sa o urasca. Nici in grija Pintesei nu putea ramane. O, Printesa! S-a sfarsit cu sansa ei de a mai invata in Colegiul Lug! Cine ar mai accepta-o acum, dupa ce tocmai si-a aratat cea mai urata parte?

Daca nu aflau? Dar sigur cineva va afla si le va spune tuturor. Probabil si presa va scrie de faptul ca cele doua gemene s-au certat, iar apoi bine-cunoscuta Irina Sonia Brilliant a pierdut totul. Trebuia sa evite asta. Cel mai corect era sa recunoasca singura. Maine, la prima ora va vorbi cu tatal ei. Stia deja ce urma sa se intample. Dupa ce va vorbi cu el o va cauta pe Printesa. Probabil ca ar trebui sa inceapa sa isi faca bagajele. Nici macar nu va avea timp sa isi ia ramas bun de la Hanna si Catharina. Adio, bune prietene!

Corina a revenit in mintea ei. Sentimentele Irinei erau atat de puternice incat ii simtea inca durerea in dreptul inimii, desi se afla in propriul corp. O simpla cearta cu ea o facea sa piarda totul. Dar nu, sigur exagerase. Era atat de obosita incat nu-si dadea seama ca se mintea singura si nimic din ceea ce-si spunea nu se va intampla. Nu se putea ca o simpla ploaie sa ruineze o viata. Daca ar fi stiut cum sa se Teleoprteze probabil ca deja s-ar fi aflat in camera Irinei, incercand sa o linisteasca. Era ceea ce ar fi vrut sa faca.

Simtea vina in fiecare particica din corp. Din cauza ca ea nu a acceptat o simpla dorinta sora ei isi facea ganduri negre. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mai rau? Daca s-ar fi certat de adevaratelea? Dar acum era doar o neintelegere. Nu o ura pe Irina, asa cum credea aceasta, ci o iubea. Cum sa nu o iubeasca? Era sora ei, iar acum era mai constienta de asta ca niciodata.

tumblr_mlbqi0wnQ81snvtqyo1_400_large        S-a ridicat spre fereastra. Afara cortina de ploaie rece uda padurea acum intunecata. Fulgerele luminau din cand in cand cerul, iar tunetele speriau stolurile de pasari. Vantul a navalit inauntru atunci cand a deschis geamul, aducand cu el stropi de ploaie. Si-a apropiat palmele, din nou nestiind ce face, strangand o flacara in maini. A fulgerat pentru ultima oara, iar apoi furtuna a disparut, ca prin Farmec.

A facut ce trebuia. Stia asta. Nu putea sa o supere pe Irina. Pur si simplu, nu putea sa traiasca cu asta pe constiinta. Ii era rusine de ceea ce a facut. De ce nu a stiut din timp? De ce nu a putut sa o refuze pe Printesa? Pana la urma, ea era cea egoista. Da, a vrut sa se dea mare. Nu voia sa recunoasca, dar era geloasa ca si Catharina a reusit sa isi exteriorizeze Puterea, chiar daca nu in aceleasi dimensiuni impresionante. Ar fi preferat sa stie ca doar ea si Irina au reusit. Ar fi fost mai speciale.

Pana la urma, ea, o zana, era adevarata vrajitoare. Nu Irina a fost cea care a spus ceva jignitor. Nu ea a fost cea care a rostit cuvintele „vrajitoare irascibila si egoista”. In sinea ei stia ca nu erau adevarate, cel putin nu pentru Irina. Sora sa, in ciuda trecutului ei rasfatat si scump pe care l-a vazut uneori in gandurile ei, s-a schimbat. Nu trebuia sa o faca sa se simta ingrozitor pentru ca a avut o simpla cadere nervoasa.

Da. Amanarea ploii era ceea ce trebuia sa faca. A facut-o pentru noua si adevarata prietena cea mai buna a sa, care printr-o intamplare ciudata ii era si sora geamana.