Arhive pe categorii: Capitolul VII

Partea a VI-a

tumblr_m6kjcq0uRK1qfrmv3o1_500Irina s-a trezit in acea dimineata odata cu rasaritul soarelu. Lumina scalda camera ei cu mobila aurie. Totul era stralucitor. Era o noua zi. Un nou inceput.

S-a dus spre fereastra, pasind pe varfuri pe covorul pufos, cu camasa ei de noapte alba gadilindu-i gleznele. A auzit ciripitul unor mierle cu coada aurie si voia sa le vada. In drumul ei spre fereastra s-a vazut cu coada ochiului in oglinda, iar imaginea era una ingrozitoare.

-AAH! striga ea, sprijindu-se de mobila din spatele sau.

Parul ei lung, blond auriu, cu bucle frumos ondulate, pe care il adora atat de mult, mai ales ca stia acum ca era unica asemanare pe care o avea cu mama ei si cu familia din partea sa… statea in totalitate in sus! Incerca sa si-l aseze cu manile dar nu facea altceva decat sa-l electrizeze si mai mult.

Asta chiar e grav! isi zise ea, privind oripilata imaginea din oglinda.

De cand se stia aspectul ei era unul din lucrurile la care tinea cel mai mult. A fost foarte norocoasa ca s-a nascut cu un par moale, blond si incredibil de stralucitor ca aurul, cu o piele alba si fina si cu ochii albastrii-verzui ca ai tatalui sau. Acum stia ca avea mult farmec fizic mostenit de la mama ei, care era o zana. Doamna Mika, doica ei, a invatat-o ca pentru o familie cu un nume important aspectul si comportamentul erau esentiale. Crescand educata astfel, ea si-a facut o mare pasiune pentru haine si accesori. Desi Corina era foarte frumoasa fiind o zana in mai mare masura decat era ea, nu era la fel de pasionata ca Irina. Ea nu avea o garderoba numai din haine de la celebrii designeri care foloseau materiale pe care apoi le vrajeau sa isi schimbe culoarea, sa straluceasca intr-un anume fel, sa isi schimbe taieturile dupa dorinta clientului sau sa fie in permanenta curate. Ea nu avea nici accesorile pe care Irina le purta in permanenta: de la agrafe de par cu stelute pana la bratari si lantisoare subtiri, din aur sau pietre semipretioase. Desigur, Irina nu putea sa nu aprobe faptul ca sora ei avea haine frumoase, atent alese de matusa Iuliana, sau de ea insai, dar nu era acelasi lucru. Irina a crescut cu moda, ajungand sa fie ceva natural. Corina in schimb, nu. Ea se imbraca cu ce voia, oricand dorea. Pentru Irina asta ar fi insemnat publicitate proasta pentru familia ei.

Dar cum sa isi rezolve aceasta problema? Avea nevoie categoric de cineva, dar de cine? Hanna era cea mai inteligenta si se afla cel mai aproape de ea. Probabil ca ar fi putut sa o ajute cu un Farmec, dar avamd in vedere ca parul ei era tuns scurt, in stil bob, nu ar avea de ce sa se confrunte cu electrizarea peste noapte… Oare electrizarea sa se fi produs in urma energiei primite de la Luna? Asa se va intampla de acum de fiecare data cand va primi Putere?

Si-a adus aminte de Chatarina, care stia multe Farmece, dar se indoia ca putea sa o ajute. Catharina avea un par frumos ingrijit, care probabil ca nu s-a confruntat niciodata cu electrizarea. Atunci cine? Printesa? Nici gand! Nu se va prezenta in fata ei aratand asa! Sora ei?

S-a privit in ochi in oglinda. O lacrima dadea sa apara, dar a indepartat-o repede cu un deget.

-E numai vina ta! isi spuse, iar Sonny scheuna de pe pat. Tu ai inceput cearta. Nici nu aveai un motiv serios. Ea avea dreptate: padurea avea mai mare nevoie de noaptea trecuta decat tine. Uita-te cum ai ajuns din cauza egoismului tau! Ea a fost atat de buna sa iti indeplineasca dorinta…

Dar acum stia ce trebuie sa faca.

Anunțuri

Partea a V-a

-Baldur, nenorocitule, de ce nu ai cercetat si dealul? striga un barbat cu o voce puternica. Trebuie sa cunoastem intreaga zona, ai inteles!?

-Aveti mare dreptate, Inaltimea Voastra, dar dealul era situat la marginea orasului. Inima Naturii e foarte bine pazita de Vrajile ei protectoare, iar acestea includeau si dealul. Nu ne-am putut apropia mai mult.

-Daca erau ss-si a-sss-upra dealului, in-ss-seamna ca e ceva acolo, Maies-ss-state! spuse Echidna, femeia-sarpe.

-Da, e intradevar posibil ca acolo sa-i fie resedinta, dar nimic nu e sigur daca nu cercetam! Te vei intoarce la goblinii-spioni si le vei spune sa cerceteze dealul. Mai ia cinci nevastuici. Ia ce vrei tu, dar adu-mi harta actuala si completa a Inimii Naturii! Ai inteles?

-Asa voi face, Inaltimea Voastra.

-Duceti-va! Plecati de aici, toti! Acum!

Minotaurul Baldur parasi camera insotit de Echidna si cativa vrajitori. In urma lor se auzeau pe coridor pasi, zgomote de copite si un trait serpesc specific femeii.

-Este intradevar posibil sa fie acolo resedinta ei, dar la ce te va ajuta asta? il intreba o femeie tanara iesind din ascunzatoarea ei dupa ce se asigura ca nu mai putau fi auziti.

Nimeni nu i-a remarcat pana atunci prezenta, dar el nu a parut deranjat de faptul ca ea a stat ascunsa. Ceva ii spunea ca ar fi trebuit sa se astepte ca ea sa vrea sa stie totul.

-Nu intelegi, Rahela. Trebuie sa-i stiu toate miscarile! Trebuie sa stiu absolut tot ce face!

tumblr_m3ak1gXrdf1rn8vkeo1_500-De ce? Suna ca si cum ai facut o obsesie pentru ea!

-Nu e obsesie. Trebuie sa o cunosc ca sa o inving. Trebuie sa-i stiu trecutul, prezentul si viitorul. Daca ii stiu miscarile politice ii stiu viitorul, daca ii stiu viata de zi cu zi ii stiu prezentul, iar trecutul il cunosc deja din cauza legaturii scarboase de sange pe care o avem. Prezentul il voi afla de la Samira si Simon, asta nu va fi o problema. Tot ce nu stiu e viitorul ei! Pentru asta am nevoie de Baldur si de goblini. Trebuie sa-i cunosc stilul, gandurile, sa vad cum actioneaza!

-Si iti trimiti razboinicii sa o spioneze? Crezi ca ea nu-i va Simti?

-Ba da, dar trebuie sa plece in curand în Orasul Impadurit. Atunci se vor putea apropia luptatorii de Inima Naturii. Trebuie sa afle ideile ei si noile legi pe care le aplica.

-Si cum vei afla harta din ineriorul protectiei Inimii Naturii?

-Nu-ti fa griji, draga mea. I-am pregatit o surpriza Cassandrei mult timp.

A fost intrerupt de mai multe lumini care ieseau din buzunarul Rahelei. Fara sa fie deranjata, aceasta a scos sursa de lumina: un hologram. A apasat in diferite locuri, fara ca sotul ei sa poata vedea ce face. Intr-o clipa o lumina rosie i-a scanat pe amandoi, iar apoi intre ei a aparut Simon.

-Buna, mama…, tata!

Parea stanjenit de prezenta tatalui sau acolo. Stia ca acum nu mai avea ce rau sa-i faca, dar tot nu-i convenea faptul ca se afla atat de aproape. Chiar daca holograma lui nu era vie, parea aproape natural.
Parintii lui ii puteau vedea parul rosu contrastat de ochii albastri si pielea alba. Nu avea pistui, dar asta nu il facea sa fie mai frumos. Trasaturile lui nu erau armonioase. Fata lui parea dura, rigida, cu chipul ascutit si o cu o privire rece, de gheata. Era inalt, cu brate si picioare suficient de groase inca sa nu fie slab, dar nu era deloc puternic.

Langa el era spirimalul lui, o vulpe mai mult portocalie decat roscata, care era la fel de stanjenita de prezenta tigrului, spirimalul Contelui.

-Simon! exclama mama lui, bucuroasa la vederea Mostenitorului.

-Ce ai descoperit? il intreba direct tatal.

-Am cunoscut o fata…

-Nici sa nu te gandesti! l-a intrerupt Contele.

-… care a disparut inainte de prima ora de Bunele Maniere impreuna cu o alta vrajitoare si doua zanisoare proaste. De asemenea a disparut si Profesoara. Pe aici sunt zvonuri cum ca a innebunit si le-a atacat in padure. Nu se mai stie nimic de ele. A venit alta Lady care sa ne predea.

-Si de ce ar trebui sa ma intereseze asta?

-Pentru ca nu e singurul zvon despre ele. Unii zic ca vrajitoarea are o sora geamana si aceasta ar fi una din zanisoarele ce a disparut impreuna cu ea in padure. Dar asta nu e posibil, nu-i asa?

Nimeni nu i-a raspuns.

-Crezi ca e vorba de Promisiune? si-a intrebat Rahela sotul.

-La asta ma gandeam.

-Ce promisiune? Mama? Ma mai auzi? Despre ce-i vorba?

-Nimic, dragule. Intorce-te la prietenii tai!

-N-am niciunul. Toti se cred veniti dintr-un basm si ajunsi in vacanta.

-Atunci caut-o pe sora ta. Va gasiti voi ceva de facut.

Si-a dat seama ca mama lui voia sa puna capat discutiei. Probabil ca iar trebuia sa vorbeasca cu tatal lui chestii secrete. Oricat de curios ar fi fost, a plecat, lasand-i singuri.

Black Stephan-1-Inca tin minte ziua aceea, spuse Stephan intr-un sfarsit. Am jurat sa ma razbun! Urma sa o inving pentru totdeauna pe Cassandra Swarovski! Tatal lui Baldur era Generalul goblinilor pe atunci. Soldatii aveau ordine clare. O parte urma sa incendieze padurea din jurul Inimii Naturii. Cand multimea incepea sa intre in panica restul urmau sa distruga orasul. Tinta finala era locuinta nobiliara. Ah, am fi reusit daca nu era batranul acela nechibzuit! Ne-a auzit exact atunci cand recapitulam planul! Ha, ce zi si-a gasit ca sa culeaga ciuperci otravitoare! S-a teleportat cel mai probabil in locuinta neghioabei si i-a spus totul. In nici cinci minute am fost inconjurati de armata ei de vrajitori si in curand li s-au alaturat zburatorii. Sageti-le zburau peste tot… Vrajile la fel… Mi-am pierdut trei treimi din Armata atunci. Au incercat sa ma prinda, dar m-am teleportat la cazarmile din sud-estul Secetei Sufletului. Am jurat sa ma razbun pe intreaga familie Brilliant, ceea ce am si inceput sa fac, dar cred ca merita ceva mai mult! Cand goblinii ramasi in viata au reusit sa se teleporteze inapoi, doi dintre ei aveau informatii despre batran. Erau raniti si intinsi pe jos langa cei morti, dar tot au fost in stare sa le auda pe nesuferite cand i-au promis strastrastranepotilor batranului Alchimist cea mai mare putere. Au trecut multi ani de atunci, e posibil ca aceste gemene de care vorbeste Simon sa fie stra… nepoatele batranului. Ghinionul lor. Vor suferi mult.

-Ce vei face in continuare?

-La asta ma gandesc. Trebuie sa aflu mai multe despre aceste fete. Poate Samira se va imprieteni cu ele.

-Te folosesti prea mult de copii!

-Trebuie sa se faca utili! Trebuie sa invete si altceva decat Vraji si Farmece!

-Sa invete ce? Cum sa se foloseasca de ceilalti?

-Exact! Daca totul merge conform planului, eu voi fi Imparatul Terrei si al Magiei! Omenirea va disparea odata pentru totdeauna! Simon va fi urmatorul la tron si il voi lua ca Ucenic. Samira ii va fi sfatuitoare. Ea e mai inteligenta, dar nu se arata a fi puternica ca sa poata deveni Conducatoare. Dar, daca nu stiu cum sa se foloseasca de Putere, se va folosi poporul de ei!

Rahela nu era atat de sigura. Cei doi aveau origini puternice in Conducere. Prin niciun mod nu s-ar putea lasa condusi de popor. Bunicii lor au fost Marchiz si Marchiza, cel mai inalt rang la care putea ajunge un conducator vrajitor. Ei au fost cei mai cunoscuti Conducatori dupa Regele Oberon si Regina Titania, liderii de atunci ai neamului cu aripi. Stephan era cel mai bine pregatit urmas, dar parintii lui au ales-o pe Cassandra pentru conducere. Atunci el s-a revoltat si s-a stabilit in Seceta Sufletului, capitala lumii magice intunecate, rupand orice legatura avea cu familia lui, dar nu inainte sa se razbune pe parintii sai. De atunci pentru el semnificatia titlurilor nobiliare nu mai conta, inafara de cel de Imparat.

-Trebuie sa ma gandesc cum sa ma folosesc de Puterea gemenelor.

Parul roscat al Rahelei a fluturat in adierea slaba a vantului ce intra pe fereastra, atunci cand s-a apropiat de Conte.

-Cred ca am eu o idee, spuse ea zambind rautacios.

Partea a IV-a

-Si cam cat va dura ploaia? intreba Irina cu o voce aparent nepasatoare in timp ce urcau spre urmatorul etaj.

-Cred ca toata noaptea, ii raspunse Corina mandra de ea, desi simti ceva  in spatele vocii surorii sale.

Acum ca se gandea mai bine, chiar a citit intr-una din carti ceva despre influentarea vremii, dar nu a fost prea atenta. Tot ce a facut afara a fost pe moment. Mintea ei nu a stiut efectiv ce trebuia sa faca, dar Focul da. Proababil ca era prima in istorie care avea acest Element si il folosea fara nicio problema inca din prima zi. Trebuia sa ii spuna cuiva asta. Ardea de nerabdare.

Un fulger a facut lumina holului sa palpaie brusc. Tunetul puternic nu s-a lasat mult asteptat.

-Perfect, pufni Irina amarata.

-De ce? Ce-i cu tine?

-Pai, cum sa-ti spun, facu ea ironica, chiar daca nu pot controla fazele Lunii, tot pot sa le vad.

-Ce vrei sa spui? intreba Corina mirata, gandindu-se ca a facut ceva rau.

Se parea ca intuitia nu a inselat-o mai devreme. Sora ei chiar era suparata.

-Noaptea asta asteptam primul patrar al Lunii!

Si era si egoista. Cu ce o ajuta Luna? In schimb, ploaia ajuta toata padurea.

-Ah, atunci scuza-ma ca imi folosesc Puterile in scopuri altruiste!

-Lumina Lunii e Puterea mea!

-Da, si Focul e Elementul meu!

-Puteai sa nu aduci ploaia in seara asta! Urma sa primesc Putere de la Lumina!

Deci despre asta era vorba. Mai multa Putere. Ei bine, o mica parte din constiinta Corinei si-a dat seama ca ea, ca posesoare a Focului, avea o sursa inepuizabila. Irina primea Puterea in fiecare zi de la Soare, dar cea de la Luna era mai rara. Probabil ca acum, cand era constienta de Puterea ei, zilele innorate si noptile ploioase erau ingrozitoare si o faceau sa se simta slabita. O facea sa fie… ca acum. Dar aceasta era doar o mica parte din constiinta Corinei. Majoritatea gandurilor ii erau impacate cu faptul ca a facut ce trebuia. Ea era un Element. In asemenea conditii, Natura avea prioritate.

-M-a rugat Printesa!

-Puteai refuza! Ai vrut doar sa te dai mare!

Blacky a izbucnit la auzul insultei. Pana atunci, intre cele doua cateluse nu a fost nimic mai mult decat un schimb de marituri. La auzul acuzatiei, Corina s-a simtit calcata pe nervi. De cand a cunoscut-o a simti ca trebuie sa faca totul pentru Irina. A simtit ca ea e cea de care are sora ei nevoie si stia ca ceea ce simtea era adevarat. Acum era altceva. S-a saturat sa traiasca pentru ea. Isi voia viata inapoi. Acesta era momentul ei si nu o va lasa sa i-l strice, chiar daca ii era cea mai apropiata ruda, chiar si prietena. Asa ca Blacky a latrat si a sarit sa muste.

library         -Nu-i adevarat! zise ea in acelasi ritm cu spirimalul ei. Nu am stiut ca vrei sa te holbezi toata noaptea la Luna, vrajitoare irascibila si egoista ce esti! Imi pare rau ca nu te-am lasat sa-ti incarci bateriile, dar stii, nu cred ca asta ar fi salvat vietile animalelor si a plantelor care mor de sete! Nu ca ti-ar pasa. Nu iti pasa de nimeni inafara de tine! Ti-am spus totul despre mama si tu nu ai scos niciun cuvant despre tata! Tine-l pentru tine!

S-a intoars pe calcaie si a plecat cu tot cu spirimalul ei pe Coridorul Zburatorilor, inainte ca cineva sa mai poata spune ceva.

-Aaa… Ne vedem maine! zise Catharina peste umar, fugind in urma Corinei.

Socul i-se citea pe fata.

-Da, asa e! ii raspunse Hanna dorind sa para entuziasta, insa nici ea nu credea ce zise.

-Ce e cu ea? izbucni Corina atunci cand cealalta zana a reusit sa o ajunga din urma.

Catharina nu prea voia sa se apropie. Simtea in tonul vocii ei ca nu mai era atat de furioasa, avand in vedere ca Irina nu mai era in prejma. Acum era mai mult tristete si dezamagire.

-Probabil ca…, zise ea nestiind cum sa isi faca vocea mai calma, … pentru ea sunt importante acum lucrurile legate de Luna si de Soare si orice altceva ce are legatura cu Lumina. E Puterea ei.

Focul e Puterea mea!

-Stiu, stiu! Dar… ei bine, tu puteai sa faci si maine o ploaie, pe cand ea nu mai vede noaptea urmatoare primul patrar.

-Nu-i lua apararea!

-Nu i-o iau, spuse ea repede, de teama ca Corina sa nu incerce sa se descarce pe ea. Incerc doar sa o inteleg.

Fara sa mai spuna nimic, Corina a intrat in camera ei. Patul mare si perfect aranjat o astepta cu caldura si intelegere. Printre pernele moi isi putea gasi alinarea.

Era bucuroasa ca Blacky nu a muscat-o pe Sonny. Ar fi facut-o probabil doar daca si ea ar fi lovit-o fizic pe Irina. Intr-un fel tot a lovit-o. A insultat-o fara sa ii fi dat ocazia sa ii raspunda. In aceasta noapte Irina nu doar ca a pierdut Puterea Lunii, ci si sora. Putea ea sa ii faca asa ceva? Totusi, era singura ei ruda care ii era aproape si trecea cu ea prin toata agitatia cu Lady Aylin, Leacul, Vila si Colegiul.

Incerca sa se autconvinga ca ploaia era pentru binele majoritatii. Luna nu ar fi trebuit sa fie atat de importanta pentru ea! Defapt era deja, i-a raspuns constiinta. Pentru Irina Lumina insemna Puterea. Dar de ce? De-abia in aceasta zi a descoperit-o! Da, dar si eu am descoperit Puterea mea tot azi, i-a raspuns din nou constiinta. Focul a devenit mai important pentru mine, asa cum a devenit si Lumna pentru ea. Si-a amintit de cuvintele Catharinei. Da, avea dreptate, ea putea face si ziua urmatoare o furtuna, dar in acea noaptea nu va mai fi Luna la primul patrar.

Se simtea vinovata. Cu respiratii sacadate, s-a cufundat in mintea surorii ei. Stia ca probabil isi facea singura mai mult rau, dar trebuia sa stie ce facea Irina. Avea nevoie de vocea ei. Trebuia sa o auda. Chiar si acum, tot ea era cea care o putea ajuta sa ia o decizie. Avea nevoie de sora sa. Din clipa in care s-au regasit nu mai puteau trai una fara cealalta. Asa trebuia sa fie. Puterea lor era impartita in doua, dar forma in intreg din care nu putea lipsi nicio parte. Amandoua erau esentiale. Amandoua erau totul, una pentru cealalta.

Irina era in camera ei, plangand si strangand-o pe Sonny in brate. Era coplesita de tot ce s-a intamplat in ultimele zile si stia ca era foarte obosita. De aceea a actionat atat de nepoliticos. Nu-i statea in fire sa fie rea. Nu asa a fost crescuta si invatata. A meritat sa fie certata de Corina. A meritat tot. Probabil ca acum o ura pentru ca a fost atat de artagoasa. Si din nou, rusinata, si-a dat seama ca a demonstrat ca nu era pregatita sa reprezinte familia. Asa ceva nu se putea accepta. Daca afla tatal ei…  sau mai rau, bunica! Nu doar ca i-ar sterge orice drept de a mai purta numele Brilliant, dar cu siguranta ar fi alungat-o si din casa. Conform normelor lor comportamentul ei a fost exagerat, rautacios. egoist… imatur… Bunica ei ura vrajitorii care erau asa. Daca ei vor afla… ea unde se va duce? Nu putea la mama ei, nu dupa ce tocmai a facut-o pe Corina sa o urasca. Nici in grija Pintesei nu putea ramane. O, Printesa! S-a sfarsit cu sansa ei de a mai invata in Colegiul Lug! Cine ar mai accepta-o acum, dupa ce tocmai si-a aratat cea mai urata parte?

Daca nu aflau? Dar sigur cineva va afla si le va spune tuturor. Probabil si presa va scrie de faptul ca cele doua gemene s-au certat, iar apoi bine-cunoscuta Irina Sonia Brilliant a pierdut totul. Trebuia sa evite asta. Cel mai corect era sa recunoasca singura. Maine, la prima ora va vorbi cu tatal ei. Stia deja ce urma sa se intample. Dupa ce va vorbi cu el o va cauta pe Printesa. Probabil ca ar trebui sa inceapa sa isi faca bagajele. Nici macar nu va avea timp sa isi ia ramas bun de la Hanna si Catharina. Adio, bune prietene!

Corina a revenit in mintea ei. Sentimentele Irinei erau atat de puternice incat ii simtea inca durerea in dreptul inimii, desi se afla in propriul corp. O simpla cearta cu ea o facea sa piarda totul. Dar nu, sigur exagerase. Era atat de obosita incat nu-si dadea seama ca se mintea singura si nimic din ceea ce-si spunea nu se va intampla. Nu se putea ca o simpla ploaie sa ruineze o viata. Daca ar fi stiut cum sa se Teleoprteze probabil ca deja s-ar fi aflat in camera Irinei, incercand sa o linisteasca. Era ceea ce ar fi vrut sa faca.

Simtea vina in fiecare particica din corp. Din cauza ca ea nu a acceptat o simpla dorinta sora ei isi facea ganduri negre. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mai rau? Daca s-ar fi certat de adevaratelea? Dar acum era doar o neintelegere. Nu o ura pe Irina, asa cum credea aceasta, ci o iubea. Cum sa nu o iubeasca? Era sora ei, iar acum era mai constienta de asta ca niciodata.

tumblr_mlbqi0wnQ81snvtqyo1_400_large        S-a ridicat spre fereastra. Afara cortina de ploaie rece uda padurea acum intunecata. Fulgerele luminau din cand in cand cerul, iar tunetele speriau stolurile de pasari. Vantul a navalit inauntru atunci cand a deschis geamul, aducand cu el stropi de ploaie. Si-a apropiat palmele, din nou nestiind ce face, strangand o flacara in maini. A fulgerat pentru ultima oara, iar apoi furtuna a disparut, ca prin Farmec.

A facut ce trebuia. Stia asta. Nu putea sa o supere pe Irina. Pur si simplu, nu putea sa traiasca cu asta pe constiinta. Ii era rusine de ceea ce a facut. De ce nu a stiut din timp? De ce nu a putut sa o refuze pe Printesa? Pana la urma, ea era cea egoista. Da, a vrut sa se dea mare. Nu voia sa recunoasca, dar era geloasa ca si Catharina a reusit sa isi exteriorizeze Puterea, chiar daca nu in aceleasi dimensiuni impresionante. Ar fi preferat sa stie ca doar ea si Irina au reusit. Ar fi fost mai speciale.

Pana la urma, ea, o zana, era adevarata vrajitoare. Nu Irina a fost cea care a spus ceva jignitor. Nu ea a fost cea care a rostit cuvintele „vrajitoare irascibila si egoista”. In sinea ei stia ca nu erau adevarate, cel putin nu pentru Irina. Sora sa, in ciuda trecutului ei rasfatat si scump pe care l-a vazut uneori in gandurile ei, s-a schimbat. Nu trebuia sa o faca sa se simta ingrozitor pentru ca a avut o simpla cadere nervoasa.

Da. Amanarea ploii era ceea ce trebuia sa faca. A facut-o pentru noua si adevarata prietena cea mai buna a sa, care printr-o intamplare ciudata ii era si sora geamana.

Partea a III-a

Peste cateva ore lectura ei a fost intrerupta de o bataie puternica in usa. Nu era Irina, asa cum a sperat, ci Catharina care o chema la cina. In Sala de Mese Hanna si Irina le asteptau deja, stand de pe podium, langa Printesa.

-Acum sunt pregatita, zise Hanna cu o sclipire ciudata in ochi atunci cand s-au asezat si ele la masa. Stiu totul despre Technologie. Am luat de la Biblioteca o carte scrisa de un vrajitor care a avut Puterea inaintea mea. A descris prima zi in care a descoperit-o, cum a controlat-o si cum a simtit-o. De asemenea sunt o sumendenie de inventii facute de el. Specifica si faptul ca este una din Puterile care se dezvolta. Avand in vedere ca acum totul e in apogeu, nici nu se putea sa o nimeresc mai bine.

-Si eu sunt pregatita, spuse Catharina, nefiind tot atat de insufletita. Stiu destul de multe lucruri despre Elemente. Am incercat sa caut despre Aer, dar este foarte complex. De la descoperirea si utilizarea lui multe documente s-au transformat in simbolistica. Am gasit mai multe feluri in care pot sa-l foloseasc, dar intai de toate trebuie sa il exteriorizez.

-Daca sunteti asa de entuziaste, ce ar fi sa mai incercati amandoua inca o data, imediat dupa cina?

-Eu de-abia astept.

-Foarte bine. Corina, contez in special pe tine ca vei controla posibilele incidente. De acord?

-De ce pe mine?

Asumarea unei responsabilitati in fata Printesei nu-i suna prea placut.

-Pentru ca, dupa cum am inteles de la Lady Galiope ca s-a intamplat deja, la contactul dintre Foc si Apa Natura reactioneaza, ceea ce poate fi benefic in cazul in care Catharina pierde controlul Aerului.

Nu stia acest lucru. Era posibil sa fi fost mentionat intr-una din carti, dar nu s-a prea concentrat cand a citit. Acum ii parea rau.

-Mda, nu e nici o problema, zise ea nefiind deloc convinsa. Sunt de acord.

Tot ce putea face era sa aibe incredere in autocontrolul Catharinei.

Cele doua gemene au schimbat priviri tacute. Niciuna nu avea chef de conversatite. Intre ele era un aer stanjenitor, de parca conversatia din camera Corinei le-a indepartat mai mult.

Dupa ce au terminat cina au iesit afara, grabite sa ajunga langa lac. In frunte alerga Catharina, cu Hanna imediat dupa ea. Pisica-spirimal a Hannei torcea si mieuna nerabdatoare, alergand in urma stapanei sale. Cam la fel facea si soimul Catharinei, care ar fi putut de mult sa ajunga langa lac daca nu ar fi facut toate acele tumbe in aer. Printesa si cele doua surori nu se prea grabeau, simtindu-se mai mult ca intr-o plimbare.

-Vreau sa incep eu, zise Hanna dupa ce a ajuns toata lumea.

-Nu-i corect! Eu am ajuns prima!

-Fetelor, nu va certati! le opri Iolanda pe cele doua. Catharina, eu as propune sa o lasam pe Hanna prima. E mai putin periculos.

Propunerea era a unei Printese, iar etica cerea sa fie considerata ca un ordin, asa ca zana Aerului a incuviintat resemnata.

Hanna incerca sa isi alunge mandria pentru a se putea concentra. Stia ca aratarea Puterii ii va fi ca un obicei odata ce o va exterioriza, dar asta putea fi si dupa ani intregi de la decoperirea ei. Nu voia sa dureze atat de mult, dar in mintea ei incepea sa se instaleze un firisor de teama care ii spunea ca nu va reusi pentru multi ani sa isi arate Puterea.

bright-glow-glowing-hand-magic-Favim.com-63780Ochii ii sclipeau. Nu mai avea nevoie de floarea de sangele-dragonului; aceea era doar pentru a descoperi Puterea Secreta si pentru a-i simti pentru prima oara intensitatea. Privea spre lac, dar si-a inchis ochii, incercand sa isi induca starea de meditatie. La capatul degetului aratator i-a aparut o lumina verde, care se tot marea, pana cand a devenit o raza de lumina. Prin blana portocalie a spirimalului ei au inceput sa treaca unde verzui de energie. Hanna a incercat sa impinga lumina din interior, simtindu-se de parca ar fi mutat un dulap plin de haine. Lumina a disparut inainte sa capete o forma. Era prea greu.

-Felicitari! o incuraja Printesa. A fost bine.

-Bravo, Hanna! Acum eu!

Catharina a plecat de langa ele de-a lungul malului, in incercarea de a gasi un loc potrivit. Nu voia sa fie prea aproape de apa pentru a nu crea o tornada ce ar fi putut distruge mediul acvatic, dar din nefericire era singurul loc protejat de dealuri. Daca va face ceva la fel de maret ca in cazul Corinei?

Era pe pozitie, in sfarsit. Simtea tornada din interior ca pe ceva firesc. Poate ca altcineva s-ar fi speriat sa constientizeze ce se intampla inauntru, dar nu si ea. Era doar o iluzie, Puterea fiind ceva spiritual. Era ca si cum in corpul ei avea o alta dimensiune in care Aerul se putea plimba ghidat de ea, ii putea schimba forma si marimea. Era uluitor.

Intr-un fel era constienta de ce era atat de greu sa duca tornada afara. Trebuia sa o treaca din acea dimensiune in cea reala, sa o faca practic sa existe. Era ca o bariera imaginara a corpului ei, despartita de lumea reala, iar flacara trebuia sa treaca din una in cealalta. S-a incruntat, constienta ca greul abia acum incepea. Simtea Aerul, dar in acelasi timp era constienta si de Pamant, Elementul opus care o inconjura. Daca se deschilibra si aluneca in lac? Ea nu stia sa inoate! Trebuia sa fie pozitiva. Va reusi!

Si totusi, Hanna nu a putut. Da, Corina si Irina au reusit, dar ele erau puternice. Ea in schimb ea ce era? Doar o zana venita dintr-un catun mai mic din Olanda. Secunda de neatentie si neincredere a costat-o. Simtea aburul in palmele ei si l-a facut sa devina un vartej, dar era foarte mic. Soimul ei, care statea cuminte la picioarele sale, a expirat practic o tornada. Dar totul, chiar daca era in cantitati mici, a disparut mai repede decat ar fi vrut. Asta insemna ca a reusit sau nu?

-Bravo! Nici nu a mai fost nevoie de Focul meu! zise Corina felicitand-o.

-V-ati deascurat foarte bine amandoua. Ar fi bine sa ne intoarcem la Vila. Noaptea e periculos sa stam in apropierea padurii. Irina, ce zici de o noapte linistita cu luna plina?

-Ar fi frumos, dar nu pot controla fazele lunii. Astazi ar trebui sa fie la primul patrar.

-Desigur, asa e. Atunci, Corina, putina ploaie nu ar strica, nu? Nu a mai plouat de doua saptamani. As putea sa o Chem eu, dar sunt obosita. Aceasta ar fi o ocazie foarte buna sa ne arati ce este in stare Natura sa faca la contactul fortat dintre Apa si Foc!

-Da, in regula. Nicio problema. Mai bine sa mergem la Vila. Nu stiu cat de repede va incepe ploaia, dar mai bine sa nu riscam sa ne udam.

Odata ajunse acolo, Corina s-a pozitionat in mijlocul curtii interioare, cu mainile intinse spre lac. Simtea o privire care o ardea pe ceafa si intuitia care nu a inselat-o nici macar odata ii spunea ca era o Irina furioasa. Nu putea sa creada. Ce motiv ar avea sora ei ca sa fie suparata pe ea?

tumblr_mhacw91lOr1qao4gno1_500Alungandu-si gandurile s-a concentrat pe flacara din interiosr care o striga si ardea de nerabdare sa iasa. Din palme i-a iesit un jet de lumina rosie ce a disparut pana deasupra lacului, unde s-a materializat in Foc. Incerca sa o aproprie de apa involburata, simtind o presiune ce nu isi avea locului intre cele doua Elemente. S-a concentrat mai mult, simtind ca o sa-i plesneasca capul, dar flacara cobora foarte greu. Si-a tras mainile spre corp, nemaiputand sa le tina intinse, cu degetele departate si incovoiate incepand sa tremure. A auzit pe cineva vorbind in spatele ei, dar nu putea auzi nimic inafara de un tiuit si pulsul propriului sange. Nu a putut observa cum norii de furtuna adusi de curentii de aer s-au adunat deasupra padurii. Avea ochi doar pentru Focul care cobora greu… tot mai greu…

Pana sa ajunga si ea pe treptele de marmura de la intrare ploaia a devenit o cortina de apa. Uda din cap pana in picioare, rasufland greu, dar zambind pana la urechi, Corina li s-a alaturat celor din fata usii, care erau protejate de frumosul balcon din camera Iolandei. A reusit! Chiar a reusit sa provoace Natura si sa iasa invingatoare!

-V-am spus ca e posibil sa incepa repede, zise ea stergandu-si fata plina de apa.

Asa uda cum era, a acceptat imbratisarile Catharinei si a Hannei si s-a lasat condusa de dupa umeri de Printesa inauntru, la caldura Vilei.

-Poate as putea sa te ajut…

Entuziasmata si nerabdatoare, Catharina s-a apropiat intinzandu-si mainile, cu palmele in sus. Emanau un aer destul de raacoros, care a facut-o pe Corina sa aibe senzatia ca statea in briza vantului. Poate ca oricine s-ar fi simtit inghetat, inafara de ea, care avea propia sursa de caldura. In nici doua minute era din nou uscata si incalzita.

-As vrea sa va duceti la culcare, le spuse Printesa, zambind fericita la gandul ca mai exista un strop de bine in toata situatia in care se afla. A fost o zi plina si foarte obositoare pentru toate patru.

Cum dorinta ei le era porunca, au urcat impreuna pana la primul etaj, unde au lasat-o pe Iolanda sa se alature panterei sale, care mergea spre o camera in care fetele stiau ca se afla Lady Aylin.

Partea a II-a

-Cu cine vorbeai inainte sa intru eu?

Numele lui i-a aparut ca o soapta in minte, inainte sa primeasca verbal raspunsul. Curiozitatea si singuratatea o copleseau din nou. Isi dorea sa cunoasca fiecare zi din viata surorii ei, sa ii stie membrii familiei, prietenii, vecinii pana si dusmanii, daca existau. Abia astepta sa afle intamplari amuzante, triste sau probleme la care le puteau gasi impreuna rezolvarea. Mai erau si traditiile si religia, ambele necunoscute pentru ea.

Avand in vedere ca a trait printre vrajitori, traditiile cunoscute de ea erau stiute de toata lumea. Sarbatori in cinstea naturii, a astrelor, Halloween-ul… Nimic necunoscut. Totul era mai mult un ceremonial, o inchinare plina de recunostinta. Nimic pe seama caruia se putea glumi. Nicio petrecere dupa. Din punctul ei de vedere, zburatorii erau prea petrecareti. Festivaluri peste Festivaluri, zile libere si multe sarbatori religioase. Pe ultimele nu le-a inteles, desi ar fi vrut, dar nu a avut ocazia. Nu stia in ce religie s-a nascut, dar atmosfera in care traia o inclina sa fie pagana, la fel ca majoritatea vrajitorilor care au renuntat sa creada in cineva anume si au preferat ceva mai maleabil care in principiu ii multumea naturii pentru cea ce le ofera. Ea niciodata nu a venerat si nici nu a personificat nimic, nici macar Luna Plina de care abia cand si-a descoperit Puterea a inteles de ce era atasata. Cand era mica mergea duminica cu Doamna Mika in biserica. Stia ca doica ei era catolica. Tatal ei a fost de acord, avand in vedere ca nu era ceva ce-i putea face rau, iar ei ii placea foarte mult. Simtea ca descopera un altfel de Magie, superioara si accesibila tuturor pamantenilor. Insa a incetat sa se mai duca atunci cand a inceput orele de scoala si cursurile optionale. Avea atunci sapte ani.

Gandindu-se la viata surorii sale, care se putea astepta ca in orice zi sa se intample ceva neobisnuit, se simtea singura. A crescut ca un opus al Corinei, fiind cea care se straduia sa invete si care se relaxa cantand, pictand sau citind o carte. Rar iesea inafara perimetrului curtii si cand o facea era doar pentru a socializa. Nu stia de ce erat atat de populara si asta o speria ingrozitor. Toti ii stiau numele. Oriunde se ducea era urmarita de privirile celorlalti. Erau multe reviste care au contactat-o pentru a purta o discutie si abia dupa ce au incercat sa o convinga toate rudele pe care le stia a acceptat propunerea lor. Stia ca era bogata pentru ca aproape toti membrii familiei sale erau Alchimisti, Tamaduitori sau Vindecatori, dar niciodata nu si-a dorit sa consientizeze ca erau Nobili, bunicii sai fiind Baron si Baroneasa. Perseverenta urmaritorilor ei a facut-o sa incerce sa se izoleze mai mult. Nu a avut de ales. Voia sa devina o persoana normala, nu o celebritate profitoare. Voia sa aibe o viata personala si sa poata urma o meserie fara ca inafara usii sa-i bata vrajitori care doreau sa o cunoasca. Acum isi dadea seama ca erau doar vise, nimic posibil. Prezenta surorii sale care era o zana si motivul pentru care ele doua s-au nascut va fi aflat in curand, inevitabil. Probabil ca acestea erau ultimele momente in care se mai aflau impreuna singure intr-o camera, doar ele doua si nimeni altcineva.

1013079_598147356884329_1685905360_n       -Doar el iti era cel mai bun prieten? intreba ea, intr-o incercare de a-si alunga gandurile si de a profita de faptul ca are in sfarsit ocazia de a vorbii cu sora ei.

-Nu. Sunt si Mirela, Nicoleta si Sorin.

Numele lor ii era necunoscute. Nu le-a mai auzit pana acum in gandurile surorii sale si nici macar nu stia cum se pronunta corect, dar le putea vedea chipurile. Intai a vazut o fata roscata si creata caruia nu-i putea vedea prea bine chipul din cauza pufului de blana al catelusei pe care o tinea in brate. Parea mandra si putin nesuferita, dar Corina a sigurat-o ca putea fi altruista cand era nevoie. Apoi a vazut o fetita mai mica, cu trasaturi frumoase, dar copilaresti. Semana cu o papusa de portelan, cu buclele blonde si ochii mari, iubita si protejata de tot grupul. Cand imaginea ei a disparut a vazut un baiat cu o privire suspicioasa, dar cu un zambet binevoitor.

Deja i-a spus suficient fara ca macar sa rosteasca un cuvant verbal sau nonverbal. Alte explicatii nici nu isi mai aveau rostul. Aveau sansa de a vorbi despre altceva, mai important.

-Nu ne-a fost chiar atat bine pe cum crezi, zise Corina, stiind la ceea ce se gandea sora ei. Mama nu mi-a fost… foarte apropiata. Erau zile in care nici macar nu o vedeam. Uneori aveam senzatia ca ea cauta ceva… ceva ce a pierdut. Se oprea si se uita la mine de parca ar fi fost vina mea. Apoi se punea pe un fotoliu sau pe canapea si statea ganditoare. O vedeam ca scrie scrisori, dar nu apuca niciodata sa le trimita. Ori le mototolea si le dadea foc, ori le rupea si le arunca. Cand am implinit sapte ani s-a mai potolit, dar de atunci o vad mereu aeriana. Stii, incepeam sa cred ca asa e ea, aiurita, ca are o boala de care nu-mi spunea si trebuia sa ma obisnuiesc. Nu era prea atenta la ce facea, nu zambea cand credea ca nu o vad…  Intr-o zi a venit la noi matusa Monica. Nu stiu ce au vorbit, dar a doua zi s-au dus impreuna la cumparaturi si s-au intors cu seminte, plante si ghivece. Aveau si vreo trei saci enormi de pamant. Au plantat totul. In doua zile toata curtea casei era plina de pamant maroniu din care asteptam sa creasca plantele. De atunci avem o adevarata gradina botanica. Prin casa, oriunde te-au uita vezi numai flori. Au devenit pasiunea ei. Daca e ceva la care tine dupa familie, astea ar fi plantele pe care le creste de atatia ani. Cand infloresc vine impreuna cu cativa Cercetatori pentru a extrage din ele… sincer, nu stiu ce, dar orice ar fi folosesc la parfumurile si cosmeticele pe care le produce partea ei din afacerea familie. Pe langa produsele proprii sunt cumparate altele noi aparute de la cele mai celebre firme. Cu asta se ocupa ea. E Negutatoare.

tumblr_m2gamoDwnt1qm8yfo          Erau multe informatii cu care a reusit sa tina pasul, dar cea mai importanta era faptul ca mama ei tinea la ea. O iubea si nu a uitat-o niciodata. Dar ce a impiedicat-o sa-i vorbeasca? Unde erau toate acele scrisori pe care spunea Corina ca le scria? Le-a ascuns tatal ei pentru ca ea sa nu le vada? De ce nu a incercat sa o contacteze cand a mai crescut? Nu mai era mica. Putea sa faca fata vestilor, mai ales ca acestea erau buna. Mama ei traia! Regreta ca a abandonat-o! Si totusi, de ce a facut-o? De ce s-au despartit parintii lor? Puterile lor… nu sunt chiar atat de neprevizibile. Daca s-ar fi documentat inainte sa ia acea decizie si-ar fi dat seama ca nu era nimic rau. Ba din contra, amandoua erau pentru cealalta exact ceea ce avea nevoie. Nu au crescut impreuna, nu se cunosteau prea bine, dar se intelegeau de para se stiau de o viata. Sa se desparta din nou ar fi imposibil.

-Si eu imi imaginam cum arata tata, zise Corina afundata inca in propriile ei ganduri. Imi dadeam seama ca de la el am mostenit parul. Ochii sunt singurul lucru pe care il am in comun cu mama. Tot ce stiam despre el e ca ne-a parasit, pe mine si pe mama, cand eram eu mica. Nu a vrut niciodata sa ne caute sau sa mai auda de noi. Mama a incercat a ma faca sa nu ma gandesc la el. De fiecare data and o intrebam despre el scapa ceva sau spargea ce avea mai aproape. La opt ani am incetat sa o mai intreb. Stiam ca nu voi obtine mai mult de la ea. Ma gandeam ca voi putea cauta despre el cat timp voi fi la Colegiu. E chiar amuzant Acum tot ce trebuie sa fac e sa te intreb pe tine, Irina. Crezi ca el va vrea sa vorbeasca cu mine?

-Da, raspunse ea din toata inima.

Mai mult nu putea spune. A inmuiat-o destul de mult tot ce i-a povestit despre trecutul ei. De cand a aflat ca are o sora care locuieste cu mama lor a incercat sa accepte aceasta idee si sa se obisnuiasca cu Corina. Nu s-a gandit pana acum ca ea chiar are o mama.

Stia ca in mod normal ar fi trebuit sa inceapa si ea sa povesteasca despre tatal lor, dar acum nu putea sa se gandeasca la orice altceva inafara de mama ei. Mintea ii era goala si se concentra in jurul cuvantului, incercand sa ii inteleaga adevaratul inteles. Avea si ea, ca toti cei pe care ii cunostea, o persoana pe care o putea striga „mami”. Cum era sa traiasca cu ea?

-Irina? Esti aici?

Vocea Hannei le-a trezit pe amandoua.

-Te superi daca vii cu mine? Vreau sa mai exersez.

Pret de cateva secunde in care a incercat sa alunge orice gand legat de mama ei, Irina nu a inteles exact la ce s-a referit. O scurta amintire in care Hanna incerca sa isi exteriorzeze Puterea i-a clarificat nelamurirea.

-Da. Da, sigur, te ajut.

Si asa a acceptat sa inchieie proabil ultimul moment in care a fost singura cu sora ei. A terminat conversatia neterminata. Avea vreun sens? Da. Corina inca nu a aflat nimic despre ea si tatal lor. Dar inainte de toate era pe jumate zana, chiar daca nu avea aripi si a fost crescuta ca o vrajitoare. Era constienta de adevaratele ei origini mai mult decat oricand. Dupa acel moment in care s-au atins, in padure, ea a facut un fel de schimb cu sora ei. Nu mai era doar o vrajitoare ci si o zana. Ba mai mult, sangele mamei ei a preluat intr-un fel controlul. Acum apartinea neamului zburatorilor, poate chiar mai mult decat sora ei. Si-a introdus in vocabular cuvantul altruism, lasand-o pe Corina sa fie cea care se gandeste la sine in fiecare moment in care nu isi indreapta atentia spre geamana ei.

Asa cum se astepta, sora ei nu era multumita de decizia sa. I-a spus mental sa nu plece, mai mult disperata decat rugatoare. Ochii ei albastri-argintii se uitau la Hanna cu o privire ucigatoare, acuzand-o tacut ca-i fura sora. Dupa parerea Irinei, aceea nu era o privire care sa i-se potriveasca cu trasaturile ei frumoase, asa ca a imbratisat-o, incercand sa-i domoleasca furia.

Dupa ce Irina a iesit pe usa, urmata de Sonny care se ascundea in spatele picioarelor ei pentru ca Hanna sa nu-i vada regretul, Corina s-a asezat pe pat si a inceput sa citeasca fara prea mare tragere de inima din mormanul de carti pe care le-a adus din Biblioteca.

Părinţi: Partea I

               tumblr_mp0561Ec3H1rt7onuo1_500

 -Deci, parintii tai s-au despartit. Si tatal tau e un nobil vrajitor.

Dupa ce i-a lasat Catharinei cartile in camera, Corina a vrut sa vorbeasca cu Cristian din nou. Acum ca si-a descoperit Puterea Secreta mai avea inca un lucru sa-i spuna, pe langa explicatia cu care ii era datoare. In timp ce vorbea pana si ea a fost uimita de faptul ca stia multe lucruri, desi nu era nici pe aproape tot ce ar fi vrut. Cele mai multe detalii despre viata Irinei de dinainte sa vina in Orasul Impadurit le stia din ganduri fugare si amintiri. Daca mai avea timp, mai tarziu va vorbi in sfarsit si cu ea.

-Da. Nu stiu prea multe. Nici pe sora mea nu o prea cunosc, dar stiu ca merita sa fac totul pentru ea. Are nevoie de mine. Sincera sa fiu, am si eu nevoie de ea. Simteam ca lipseste ceva… si am gasit-o. Numai ca s-au intamplat atat de multe! Am fugit prin padure de iele, am gasit Vila… Avem o Profesoara pe care incercam sa o salvam cu un Leac facut in secret…

-Uau! As fi vrut sa fiu si eu acolo!

-Ghici ca am aflat astazi!

-Ca ai un frate triton?

-Nuu! zise ea razand. Mi-am aflat Puterea Secreta. Am Focul!

-Bravo! Vom exersa la vara impreuna. Poate vei reusi sa ma ataci, dar nu prea ai sanse… sunt prea rapid.

-Sigur, zise Corina sarcastica. Mai bine nu vorbi inainte sa zbori. Ce mai e acasa?

-Pai, sti ca Mirela a fost acceptata la Academia Bonaventura si merge cu mine la inceputul scolii. A fost suparata ca ai plecat la Colegiul Lug, mai ales ca ati fi fost in aceeasi clasa. Personal, cred ca era mai mult trista ca nu a fost invitata si ea la petrecerea Printesei. Oricum, stii ca as fi preferat sa fi fost ea in locul tau sau macar sa fi venit tu cu noi la Bonaventura. In situatia asta, nu voi avea parte de o companie prea placuta.

-E atat de ciudat, Cristi. Cand eram mici ne imaginam ca vom merge la aceeasi Scoala si vom fi prieteni pe viata. Vorbeam cu Mirela si Nicoleta si voiam sa ne organizam una alteia nunta, iar copiii nostrii sa se casatoreasca ca sa fim in aceeasi familie. Dar nimic din ce visam nu va mai fi, nu asa? Viata nu e asa cum credeam. Ar fi trebuit acum sa fiu bucuroasa ca sunt in compania Printesei si ea e biletul meu spre un viitor stralucit, dar defapt e totul atat de trist. Cand o vad imi dau seama ca sufletul ei e distrus. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca eu mi-as pierde o prietena sau poate chiar sora. Ar fi trebuit sa fiu bucuroasa ca pot  ajunge la Colegiul Lug, dar voi fi foarte singura fara voi. Tii minte cat de fericiti eram ca am fost acceptata si eu la Bonaventura? De ce i-am refuzat?

-Asta iti era destinul. Trebuia sa mergi la petrecerea regala ca sa iti intalnesti sora si cealalta jumatate de familie. Tine minte: totul se intampla cu un motiv.

” Vin în camera ta. Am ceva sa-ti spun. Su mai exact sa iti arat.”

-Ce s-a intamplat? La ce te gandesti? o intreba Cristian vazand schimbarea de pe fata ei.

-Vine sora mea. Tocmai mi-a spus.

-Uf! Va fi greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca cea mai buna prietena a mea vorbeste prin ganduri cu sora ei vrajitoare. Stii, inca am impresia ca e doar o gluma.

-Uneori am si eu aceeasi impresie. Stii, as vrea sa stiu ce limite avem. Adica, putem auzi chiar tot ce gandeste cealalta sau doar unele lucruri? Ce altceva mai putem face?

-As vrea sa iti pot raspunde, dar n-am mai auzit de asa ceva inainte.

Corina s-a lasat pe spate langa el, cu capul pe perna. Era putin dezamagita. Ceva din mintea ei credea, sau poate ca spera, ca el stie totul si o poate ajuta oricand.

Cand usa camerei ei s-a deschis, Cristian a salutat-o cu o misare din mana si a disparut. Sonny a intrat in fuga, sarind si latrand entuziasmata la spirimalul Corinei.

-Citeste aici, i-a spus Irina cu un zambet larg, dupa ce s-a asezat in locul unde a fost el cu cateva secunde inainte.

Deceniul trecut a fost cel care a adus marea descoperire a transferului de Putere prin care cei nenascuti puteau fi inzestrati cu…

          -Stai! Nu acolo. Mai jos.

Dupa parerea Corinei, textul era plictisitor, greu de inteles, scris in termeni medicali si istorici despre cum puteau gemenii monozogoti de specii diferite sa vorbeasca prin Telepatie. Spunea cum s-au inregistrat mai multe date neexplicate inca si la fiecare perechie studiata s-au descoperit abilitati noi. Nici numarul in care erau acestea prezente nu era cert, dar in toate cazurile erau peste cinci abilitati neobisnuite, cele mai populare fiind Telepatia si Empatia, posibilitatea de a simti ceea ce simt cei din jurul lor.

-Deci comunicarea noastra este prin Telepatie?

-Da. De aceea nu ne auzim toate gandurile, ci doar cele care vrem sa se faca cunoscute, desi nu indraznim sa le spunem cu voce tare.

-Si ce s-a intamplat in vara a fost Empatie? Atunci cand m-am ales cu zgarieturile…

-Te referi la atacul Leului-de-Foc? Da. Tot ce simt eu si ce ma afecteaza, chiar daca e bine sau rau, iti transmit si tie. Cu Telepatia ne descurcam, dar cu Empatia este mai greu. Nu stim cum o putem controla. Si mai e ceva… eu de cand sunt mica am avut momente… unele mai lungi decat altele… cand vedeam lumea prin ochii tai. Adica… Cred ca eram trasa cu forta in mintea ta. Un timp am crezut ca imi imaginez sau ca sunt nebuna. Am inceput recent sa caut despre universuri paralele, dar nimic nu parea sa se lege. Acum ca te-am intalnit pe tine totul are sens.

Si-a amintit familia pe care o vedea adesea in acele momente. Acum isi dadea seama ca aceia sunt unchii, matusile si bunicii ei. Incepea sa gaseasca trasaturi comune cu fiecare prin infatisare, devenind din ce in ce mai constienta ca ea si-a vazut intrega familie toata viata, inclusiv pe mama ei, dar nu a stiut nicio clipa. Revelatia era atat de puternica incat incepea sa simta cum se invarte lumea cu ea.

-Apropo, sa nu-i spui mamei de asta. Nici de mine. Nici de Leac. Nu cred ca e momentul sa afle. As vrea sa o cunosc, dar doar atunci cand sunt pregatita.

Corina a incuviintat grabita. O intelegea. Normal ca o intelegea, avand in vedere ca stia ce simte si ce gandeste. Oare ce altceva mai puteau face? Cartea nu mentiona, dar nici ea nu a citit tot. Era greu sa isi faca traducerea din termenii aceia formali in limbajul normal, iar apoi sa intelega si sa retina ceva. Ei ii placeau cartile, dar doar acelea pe o tema care o atragea. In schimb, in clipa aia era convinsa ca Irina putea citi orice.