Partea a X-a

Toate a plecat unde le-au dus pasii. Inca nu puteau sa realizeze ce s-a intamplat, dar fiecare simtea o dorinta de singuratate. Catharina s-a trezit ca a ajuns la malul lacului, inconjurata de tot ce era mai viu: apa, iarba, pasarile, insectele, pestii… De ce natura continua sa para normala? De ce nu era furtuna? Tocmai s-a intamplat o tragedie! De ce nu se facea dreptate? Ielele au omorat-o, iar ele inca traiau. Nu era corect! Viata era nedreapta si… se termina usor. Niciodata nu a realizat cat era de fragila. Chiar acum, daca se apropia prea tare, putea aluneca in lac si nu stia sa inoate. Si apa era limpede, dar atat de rece… Ce ar face daca chiar s-ar intampla asta? Era ea suficient de puternica incat sa ajunga inapoi la mal sau s-ar ineca? Putea sa fi o adevarata luptatoare pentru supravituire sau nu exista asa ceva?

Hanna, pe de alta parte, a preferat sa se ascunda in Biblioteca. Era liniste si labirintul de rafturi inalte pana in tavan o facea sa se simta in siguranta. Spirimalul ei putea sa simta prezenta a inca doua persoane, dar nu stia cine sunt. Nici nu voia sa afle. Era singura, cu gandurile ei. Aylin a murit. Nu se va mai face bine. Nici macar nu au apucat sa-si ia ramas bun. Au fost atat de convinse ca Leacul o va salva incat nu s-au gandit ca e posibil sa moara. Au fost naive si au crezut cu adevarat, dar pana la urma nu era ceva normal? Nu asta insemna sa ai sentimente? Sa ai credinta?

556798_373601446064625_1135939436_nNici pentru celelalte doua vestea nu era usor de acceptat. Irina era in dormitorul ei, singura, dupa ce s-a despartit de Corina care a plecat ca o furtuna in camera ei. A auzit-o spunandu-i ca ar fi preferat sa se antreneze de zece ori mai mult decat sa fie nevoita sa-si asculte proprile ganduri. Probabil la ea se gandeau toti acum. Aylin. Aylin. Aylin. Adio!

A facut tot ce a putut. De fapt, ar mai fi fost ceva… Leacul! Daca l-ar fi terminat singura atunci cand s-a trezit ar fi ajuns la timp. Nu mai conta cat era de obosita, Leacul ar fi trebuit sa fie prioritatea. Ar fi trebuit sa riste, poate il facea bine. Sau sa o trezeasca pe Hanna si sa il faca impreuna. De ce nu a facut asa? Nu putea sa creada: din vina ei a murit! Ea a fost cea care a ucis-o!

Realitatea a izbit-o. Aylin nu va mai preda niciodata. Nu v-a mai intampina nicio generatie de invitati. Colegii ei erau toti intr-un oras de padure, nestiind ce se intampla cu Profesoara lor, ucisa de iele si de una din colegele lor.

Plangea, cu lacrimi grele care ii storceau sufletul. Ar fi vrut sa faca ceva, orice, sa isi distraga durerea pe care o simtea in tot corpul. A lasat-o sa moara. Era vina ei ca nu a facut absolut tot ce era posibil ca sa isi salveze salvatoarea. Pentru tot ce era mai sfant, cum putea ea sa se ierte? Cum o va mai privi pe Printesa? Si sora ei, mama ei… familia ei! Nu… Trebuia sa plece de acolo. Nu mai suporta sa stea nicio clipa in plus in aceeasi casa cu cea pe care a ucis-o. I-a dezamagit pe toti. Va trebui sa plece undeva unde nimeni nu va stii ce a facut. Nimeni, inafara de ea si Sonny. Acum erau numai ele. Cu prima ocazie, vor pleca.

tumblr_m7x783NfXn1r7hh5fo1_500-Irina!

Corina a trantit usa dormitorului in perete, fugind pana la ea si luand-o in brate.

Cum putea sa o mai priveasca, sa o atinga, acum ca i-a auzit gandurile si stia ce a facut? Era o criminala. Lady Aylin a murit din vina ei.

Trebuia sa se bucure de ultimul moment in care se vor mai vedea. Chiar si acum, cand se confrunta cu proprile sentimente, Corina tot a venit sa fie langa ea. Era convinsa ca sora ei ar fi facut si imposibilul pentru a o salva in caz de nevoie. Isi va aminti de ea intotdeauna. Era sora ei, cea mai buna prietena pe care nu o mai merita, dar o va iubi vesnic.

-Inceteaza! Exagerezi, ca intotdeauna! Irina, uite-te la mine! O sa fie totul bine, da? Nu e vina ta! Asa a fost sa fie.

-Nu am facut Leacul! reusi ea sa spuna printre lacrimi. E vina mea!

-Nu-i adevarat! Ai facut mai mult decat era posibil. Tu nu stiai sa faci Leacuri, dar toti ai incercat si pe noi ne-ai coordonat de parca ai fi facut asta toata viata. In plus ai facut si vizite suplimentare la Biblioteca, desi nimeni nu ti-a cerut. Si elibearea Energiei de aseara… Tu stii macar ce efecte are asta asupra ta? De asta gandesti asa! Ti-a slabit nu doar trupul ci si sufletul si acum imi e frica sa nu fi temporar dementa sau depresiva sau in orice fel! Am citit despre Puterea ta… e puternica si periculoasa, dar stiu ca poti sa o stapanesti!

-Dar Lady Aylin…

-Irina, ai luptat ca un inger pentru ea, zise Corina scuturand-o de umeri, dar asa ii era destinul. Nu mai avem ce face acum si nici nu trebuie sa ne pedepsim pentru ce n-am facut. Gandeste-te, ei ii e mai bine acolo! Ielele erau rudele ei si au tradat-o. Acolo nu mai are parte de rautatea lor. Mai stii ce a spus Tiranda? Ca mama ei a murit? Acum o poate revedea!

Pentru Irina erau prea multe. Antrenamentele, Leacul, mesajele pentru tata, sora ei si Puterile lor speciale si inainte de toate Aylin. Vesnica Aylin. Se va impaca vrodata cu faptul ca cineva a salvat-o, iar ea nu i-a multumit indeajuns?

-Pana la urma, n-a murit, ii zise Corina. Atat timp cat noi ne vom gandi la ea, ea va continua sa traiasca. Nu-i asa?

Anunțuri

Tag-uri:, , , ,

Un gând despre „Partea a X-a

  1. Ioana Pîrcălabu 25 August 2013 la 18:30 Reply

    Sfarsitul capitolului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: