Partea a V-a

Printesa continua sa-si tina capul in maini si sa-l clatine in semn de negare. Intunecimea camerei ii crea umbre pe chip, imbatranind-o. Cearcanele ei si ochii rosii de nesomn o urateau in mod considerabil. Daca nu ar fi stiut toti ca era din cauza lui Aylin, cu siguranta Puterea ei ar fi fost pusa sub semnul intrebarii. Dar acum expresia ei reflecta durerea sufleteasca. Obrajii erau impietriti sub forma tristetii si ar fi durut-o daca ar fi incercat sa schiteze un zambet. Parul lung si ciufulit isi pierduse din stralucire. Daca nu ar fi fost rugata de mii de ori de Lordul Viktor, sufletul ei, cel pe care il iubea nespus de mult, probabil ca nici nu ar mai fi mancat doar pentru a sta mai mult timp cu Aylin.

Tot timpul a incercat sa ascunda faptul ca el insemna pentru ea mai mult decat un Nobil oarecare de la Curte, desi nu era o actrita prea buna. Toti cei care aveau ochi sa vada si-au dat seama de stentimetele lor reciproce. Il iubea prea mult ca sa ii puna viata in pericol. Nu erau timpuri pasnice pentru ca el sa poata fi recunoscut oficial de toti spusii ei ca un Conducator.

Beauregarde TitaniaDar ea nu va mai fi la fel nicodata. Cea mai buna prietena a ei murea in mainile sale. Viata ei atarna de un fir de ata pe care ea l-ar fi apucat si ar fi salvat-o daca ar fi avut cum. Dar nu mai stia ce sa faca. Era disperata si ii venea sa urle de neputinta. De cand se stia nu a plans la moartea cuiva. Pe mama ei a iubit-o si a admirat-o ca oricare alt copil. Isi aducea aminte si acum cum a ascultat de poruncile ei, chiar si cand avea 24 de ani. Cat de mult timp a trecut de atunci… avea mintea unei copile jucause, fara griji, nepasatoare la treburile altora atunci cand a urcat pe tron. Fugea si dansa prin curte alaturi de Aylin chiar daca o vedea toata lumea, dar ei nu-i pasa. Stia ca nu se vor opune pentru ca ea era mult iubita Printesa, iar parintii ei erau exceptionali si ea era sange din sangele lor. Din cauza comportamentului ei copilaresc multi Lorzi s-au intrebat daca este bine sa lase grijile regatului in mainile unei domnisoare imature.

Bineinteles ca s-a intristat la moartea mamei sale, dar nu a avut timp sa planga. Problemele regatului au venit peste ea ca o avalansa si nu mai avea timp sa se gandeasca la altceva. Dupa un timp s-a impacat cu situatia. Pe tatal ei il urase pentru ca a abandonat-o cand avea cea mai multa nevoie de el. Moatea lui nu a fost ceva neasteptat si era pregatita moral sa accepte si asta. A avut nevoie de tot sprijinul lui cand s-a intrunit Consiliul sa hotarasca daca ea era demna de rangul de Printesa Conducatoare. Cu prea multa truda i-a convis sa ii acorde o sansa. Ea, Printesa, a fost nevoita sa se roage de Nobili si sa isi calce pe onoare pentru a lua ceea ce ii apartinea de drept. Era de neaccepat! O, cat de mult l-a urat atunci! O singura vorba a lui in favoarea ei si nu mai era nevoie sa se injoseasca. Dar el nu a zis nimic, inchis in camerele lui. Cu timpul le-a dovedit Nobililor ca isi merita functia. S-a maturizat in doar cateva luni, preocupata numai de munca ei. Ajutata de Aylin, vesnica Aylin, care a fost mereu acolo pentru ea.

Beauregarde Iolanda-3Aylin era un inger intre ingeri. A ajutat-o in primele luni de domnie, spunandu-i cum procedau parintii ei, cum actionau, cum gandeau unele probleme si cum le gaseau raspunsul atunci cand ea nu-si amintea. A fost cea care a facut-o sa uite de toate grijile, spunand ca in ea poate avea incredere si a jurat sa o asculte, sa isi uite vechia viata si sa porneasca impreuna intr-un nou inceput. Tot ea a fost cea care si-a dat seama de sentimentele ei pentru Viktor si a incurajat-o asa cum ar fi facut cea mai buna prietena. Pe ei doi Iolanda a hotarat sa ii lase neschimbati, pentru a trai impreuna cu ea cele doua decenii de domnie. I-a cerut mamei sale sa ii lege de ea cu mult inainte ca Regina sa moara, dar au fost avertizati sa aibe mare grija de vietile lor, care in urma legaturii ii afecta pe toti trei, pentru ca ei erau instabili si mult mai fragili, neavand sangele regal care sa ii protejeze in fata timpului.

Acum se intampla exact ceea ce frica. Aylin murea, fiind slabita si de trecerea anilor. Inima ei a fost obligata sa bata mai mult decat ar fi trebuit. Daca ar fi fost mai tanara, mai puternica, poate supravietuia acum. Dar era prea tarziu. Din cauza ei, prietena sa cea mai buna murea.

-Lady Aylin, te rog si eu! spuse Hanna. Rezista pana dimineata!

-Dar ce e asa de important dimineata, dragele mele? Ce mai conteaza? Acum sau mai incolo, e acelasi lucru. Chiar daca Puterea Regenerarii a lui Galiope m-a ajutat mai devreme, a fost pentu un timp foarte scurt. Trebuie sa intelegeti si sa acceptati! Eu ma bucur sa va am pe toti aici langa mine.

-Nu! Nu se poate! Incercati din nou! ii zise Corina lui Lady Galiope.

-E prea periculos, zise repede Madame Lo. E prea fragila pentru inca o Regenerare. A suferit prea multe pana acum.

-Dar trebuie sa faceti ceva!

-Nu avem ce, ii explica Lady Galiope si din vocea ei se intelegea ca nu era deloc impacata cu gandul acesta, de parca ceva sau cineva ar fi oprit-o.Trebuie sa intelegi ca timpul poate vindeca unele rani.

-Aylin e puternica, ii spuse Printesa meditand, dar are nevoie de o lumina binefacatoare.

Anunțuri

Tag-uri:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: